duminică, 1 august 2010

Războaie fără sfârșit. O contribuție americană la istoria lumii

Războiul are o istorie de peste 5.000 de ani. În 2010, America dispune de superlativul absolut in materie tehnologică şi militară, şi face zilnic uz de acest ascendent deţinut în raport cu toate celelalte state. Rata de succes? Cele petrecute în Irak şi Afganistan ne spun că e doar puţin peste 0 (zero). În loc să domine planeta şi să pună la pământ orice adversar dintr-o singură aplicație militară, forțele armate americane au (păstrând proporţiile) o prestaţie cu mult sub nivelul armatei lui Alexandru cel Mare. E adevărat că, pentru a face o comparaţie mai fină, ar trebui să urmeze şi invazia Iranului.

Mergând pe linia concepţiei lui Francis Fukuyama despre sfârşitul istoriei, Andrew Bacevich priveşte în jurul lui şi e de părere că asistăm şi la ceea ce ar putea deveni un final al istoriei războiului, fără ca aceasta să însemne că nu va mai exista violență motivată politic. "Yet the prospect of Big Wars solving Big Problems is probably gone for good", crede Bacevich. Adică, sfârşitul unei paradigme primitive, în ciuda uriaşelor investiţii tehnologice şi a persistenţei aplicării ei doar de dragul jocului în sine, fără obiective precise, resurse calculate şi definiţii clare ale succesului. Cu probleme ce rămân nesoluționate, chiar dacă Miloșevici sau Saddam Hussein pot fi deposedați de putere.

Fără să fie mai puţin primitivă (din punctul acesta de vedere) decât America, China "shows little eagerness to disarm. Yet as Beijing expands its reach and influence, it emphasizes trade, investment, and development assistance. Meanwhile, the People’s Liberation Army stays home. China has stolen a page from an old American playbook, having become today the preeminent practitioner of “dollar diplomacy.”

În schimb, americanii continuă să lucreze cu raţionalizări pre-istorice. "In theory, the United States, sharing none of Israel’s demographic or geographic constraints and, far more richly endowed, should enjoy far greater freedom of action. Unfortunately, Washington has a vested interest in preserving the status quo, no matter how much it costs or where it leads. For the military-industrial complex, there are contracts to win and buckets of money to be made. For those who dwell in the bowels of the national security state, there are prerogatives to protect. For elected officials, there are campaign contributors to satisfy. For appointed officials, civilian and military, there are ambitions to be pursued."

Astăzi, la Washington, nimeni din elita politică şi militară nu-şi pune întrebarea: "What’s the point of constantly using our superb military if doing so doesn’t actually work?" Motiv pentru care, Bacevich afirmă că "Washington’s refusal to pose that question provides a measure of the corruption and dishonesty permeating our politics."

După ce, în Limits Of Power, a demonstrat cu luciditate, fineţe şi patriotism ireproşabil sfârşitul excepţionalismului american, Andrew Bacevich - fost colonel în armată şi actual profesor la Boston University - îşi lansează peste câteva zile o nouă lucrare. Se cheamă Washington Rules: America's Path to Permanent War.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare