duminică, 5 septembrie 2010

De ce trebuie să ne preocupe politica din America


Ieri, pe Facebook, doi indivizi (rezidenţi români din SUA) s-au trezit cu hipertensiune arterială din cauză că îmi permit să vorbesc despre politica internă americană.

Postasem două clipuri din campania electorală 2008:
a) un interviu cu Sarah Palin în care asta - în calitate de ultra-conservatoare cu pretenţii - demonstra că nu învăţase nici măcar "lista neagră" a deciziilor Curţii Supreme ce au frustrat Dreapta americană în deceniile din urmă, şi
b) o critică a lui Fareed Zakaria la adresa lui John McCain pentru opţiunea iresponsabilă de a-şi asocia pe buletinul de vot o individă total depăşită de problematica politicii internaţionale (mă rog, cu mişto-ul că, la ce pretenţii are, ar putea candida doar la funcţia de vicepreşedintă a Arabiei Saudite).
Câteva precizări necesare:

1) Îmi iau libertatea să scriu ce vreau, despre cine vreau şi cum vreau, ca oricare altă persoană cu acces la internet.

2) Lucrez cu "materialul clientului" ori de câte ori vreau să ilustrez opinii cu care nu sunt de acord. Cele aproape 400 de postări de pe blog sunt pline de citate din şi link-uri către reprezentanţi ai Dreptei din SUA.

3) Sunt partizan şi n-am pretenţia ipocrită că fac blogging obiectiv, mai puţin atunci când, aşa cum scriam la punctul 2, trimit direct la sursa. Iar asta nu e ipocrizie, ci intenţia (care nu mă prejudiciază deloc) de a furniza o informaţie corectă, nemediată decât de operatorul internet, şi necenzurată de nimeni.

Mai mult, cred că trăim astăzi, în lume, momentul opţiunilor şi al detaşărilor radicale de poziţii, opinii şi realităţi cu care simţim - fiecare din noi - că nu putem fi de acord. Lucru la care sunt îndreptăţiţi toţi cei ce aderă la orice fel de concepţii (Stânga, Dreapta, creaţionism, evoluţionism, confucianism, pătrunjelism şi mai ştiu eu ce altceva).

4) Nu mă preocupă frustrările altora, atunci când se simt lezaţi de ceea ce postez, nu le menajez ignoranţa şi sunt indiferent la reacţiile lor klingoniene. Au libertatea de a replica. Iar cei doi despre care vorbeam mai sus au făcut-o ieri până dincolo de limita insultei.

În plus, n-am nevoie de validările, aprobările şi confirmările nimănui în legătură cu ceea ce scriu, în special atunci când ştiu că am dreptate. Asta nu înseamnă că nu sunt conştient de riscul de a exprima opinii eronate. Dar faptul că mă documentez înainte de a scrie ceva (şi, din nou, linkurile din postările mele o confirmă) reduce un asemenea risc.

5) De peste 12 ani, graţie internetului şi nu numai, sunt în contact cu ceea ce se petrece în sistemul juridic şi politic american. Ştiu că, în ultimii cincizeci de ani, Stânga din SUA îşi promovează agenda prin intermediul Curţii Supreme, prin media şi prin vocile Democraţilor progresişti, într-un mod care pune valorile Dreptei sub asediu, trezindu-i sentimentul că devine minoritară şi ameninţată cu extincţia, ceea ce are ca efect reacţii nevrotice, abandonarea "centrului" şi polarizarea extremă a politicii americane în zilele noastre.

Cunoaşterea şi înţelegerea conflictului politic intra-american sunt esenţiale, întrucât, într-un fel sau altul, nevrozele derivate din reacţiile Dreptei la asaltul Stângii din SUA ajung să se exprime în plan extern, de la Bucureşti la Kabul, din Kansas până în China, şi înapoi la Washington, trecând prin Teheran şi Tel Aviv. Cel puţin din 1960 încoace, inconsecvenţele strategiilor americane de modelare a lumii (strategii producătoare de consecinţe devastatoare) nu fac decât să reflecte derapajele şi extremismele ce se petrec în interiorul Americii, indiferent cine stă în Biroul Oval.

Faptul că nu locuim în SUA n-are cum să se constituie într-un obstacol, întrucât avem la îndemână internetul şi cărţile pe care ni le putem procura de pe Amazon. În mod corelativ, realitatea de a trăi de ani buni în America nu numai că nu îţi conferă monopolul asupra dreptului de a o comenta pe Sarah Palin, dar nici nu te face automat mai solid la capitolul cunoaştere, comunicare şi inteligenţă.
Pentru ilustrare, unul din comentariile mccarthyste de ieri sună aşa (lucrez din nou cu materia primă furnizată de client): "multumesc pt apelativul "atotstiutoare" pe care il gasesc jignitor... nu stiu tot- dar probabil stiu mai multe decat tine traind in State de 10 ani...okay, sa reformulez: hufftington post, washington post si CNN sunt surse corupte si de stanga- care prejudiciaza informatia."

Cam ăsta e nivelul. Prejudiciat rău. Nu sunt înzestraţi nici măcar cu simţul umorului şi le lipseşte înclinaţia către o replică dată la mişto. Poţi să te superi pe ei???

În orice caz, le poţi pune oglinda în faţă, iar ceea ce văd, evident că le întoarce stomacu' pe dos.

Harta e preluată de la http://www.how2pm.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare