joi, 30 septembrie 2010

Există dictatură şi după Dick Cheney


Într-o zi vom afla - fără vreun recurs la teorii ale conspiraţiei, ci prin înţelegerea mai exactă a mecanismelor de putere din SUA, plus, evident, dezvăluirea unor fapte încă strict secrete - de ce există o continuitate anti-constituţională asigurată fidel de Obama, în prelungirea patologiei puterii pe care au dezvoltat-o Dick Cheney şi imbatabila lui legiune de neoconservatori, în pretinsul război declarat terorismului mondial.

Faptul că Biroul Oval a emis ordine executive încă din vremea lui Clinton, pentru găsirea şi asasinarea celor mai importanţi lideri ai reţelelor teroriste islamiste, a constituit un lucru firesc, cât timp ţintele erau cetăţenii altui stat. În plus, practica a avut o frumoasă - şi încă incomplet decopertată istorie - în perioada Războiului Rece.

"Şcoala asasinatelor pe bază de ordine prezidenţiale" a înregistrat o evoluţie paradigmatică (vorbesc la mişto!) după înscăunarea lui Obama, în sensul că, de acum încolo, ţintele pot fi şi cetăţeni americani. Evident, terorişti şi alţi oameni răi cu buletin de Statele Unite. "Americanizarea" asasinatelor a trezit însă emoţii în rândul organizaţiilor din SUA, pentru care Due Process şi Rule Of Law continuă să cântărească mai mult decât inefabilul (orice s-ar spune) concept de War on Terror.

În prezent, tatăl unuia dintre teroriştii americani (de etnie arabă) pe al cărui spate a fost desenată o frumoasă ţintă de tir, cu multe cercuri concentrice, a zis să încerce, pe cale judecătorească, să obţină o hotărâre prin care asasinii lui Obama să fie opriţi, iar odrasla cu apucături teroriste să fie capturată şi adusă acasă la "domiciliul stabil", pentru a sta în justiţie, aşa cum vedem în filmele alea vechi cu Spencer Tracy şi Henry Fonda.

Speţa se cheamă Awlaki v. Obama (Preşedintele SUA având calitatea de pârât), iar tata lu' teroristu a băgat un capăt de cerere suplimentar, prin care urmăreşte "to force the U.S. government to disclose the standards for determining whether U.S. citizens can be targeted for death."

"Ehhhhh, ia mai du-te-n mă-ta!" a strigat avocatul pârâtului Obama. Mai precis, Departamentul Justiţiei a apreciat că această foarte şmecheră pretenţie este "unprecedented, improper, and extraordinarily dangerous", în vreme ce directorul Companiei Imperiale de Asasinate (adică CIA), Leon Panetta, a invocat secretul de stat, declarând că "I am invoking the privilege over any information, if it exists, that would tend to confirm or deny any allegations in the complaint pertaining to the CIA."

Pentru pasionaţii de drept, întâmpinarea lui Obama, de nu mai puţin de 64 de pagini (argumente, excepţii şi alte mijloace de apărare) poate fi lecturată aici http://static1.firedoglake.com/28/files/2010/09/100925-Al-Aulaqi-USG-PI-Opp-MTD-Brief-FILED.pdf

Pentru Glenn Greenwald, invocarea privilegiului referitor la "state secret"... "was most viscerally horrifying: the very idea that the President claims the right not only to order Americans killed with no due process, but to do so in total secrecy beyond the reach of the courts, is -- as Radley Balko and Jamelle Bouie note -- as tyrannical a claim as we've heard in the last decade."

Anvergura devierilor de la Constituţie, asumate explicit de Administraţia Obama, într-un domeniu extrem de preţios pentru nevrozele neconsumate ale neoconservatorilor, mă determină să mă întreb de ce sunt Republicanii atât de excitaţi în a-i vedea pe Obama şi pe Democraţii lui alungaţi de la putere, în condiţiile în care Dick Cheney se poate declara mai mult decât satisfăcut cu privire la continuitatea dictaturii în tonalităţi încă joase, ale cărei baze le-a pus cu răbdare şi cu credinţă în ataşamentul succesorilor lui.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare