joi, 25 noiembrie 2010

Primele indicaţii către milionarii cu agendă de Stânga


Pe 26 septembrie 2009, postasem un comentariu legat de faptul că Stânga americană nu se blochează în farmecul lui Obama, dacă Preşedintele face greşeala de a se abate de la agenda politica pentru care progresiştii din SUA l-au trimis la Casa Albă. A se vedea http://longitudini-atitudini-horatiu.blogspot.com/2009/09/liberalii-radicali-nu-se-incurca-in.html

Nu făceam decât să-l evoc pe Michael Moore care, având premoniţia eşecului Democraţilor din toamna aceasta, arunca pe piaţă numele profesoarei de drept de la Harvard, Elizabeth Warren, faţă de care Wall Street-ul începe să dezvolte antipatii tot mai pronunţate (fie direct, fie prin procură dată troglo-conservatorilor din Partidului Republican), cât timp femeia respectivă a fost mandatată de Obama să se ocupe de înfiinţarea viitoarei agenţii federale pentru protecţia consumatorilor de servicii financiare. Iar antipatia se va transforma în oroare dacă Obama, ocolind procedurile de validare în Senat, o va numi - numai de-al dracu' -, prin ordonanţă executivă, la şefia agenţiei, pe termen de un an, timp în care va dispune de pârghiile din recenta lege Dodd-Frank, lovind în bănci şi în alte instituţii financiare, din toate unghiurile posibile.

De curând, falanga multimilionarilor americani cu agendă de Stânga a primit din partea liderului ei, George Soros, următoarea directivă privitoare la Obama: "And if this president can't do what we need, it is time to start looking somewhere else." Până şi o sentinţă de condamnare la moarte ar suna mai melodios decât zgomotul ghilotinei politice manevrată de Soros. Detalii despre scăparea intenţionată a acestei fraze către media americană, la adresa George Soros Tells Progressive Donors Obama Might Not Be The Best Investment.

În vremea aceasta, intenţionat sau nu, Elizabeth Warren dezvoltă aptitudini politice în cafteala legislativă de culise, reuşind să torpileze un proiect de lege care ar fi urgentat mutarea multor americani din "fosta clasă de mijloc" sub cerul liber, ca efect al executării mai rapide a ipotecilor. Alte detalii, la Elizabeth Warren Helped Shoot Down Bill That Would Have Sped Foreclosures, Calendar Shows.

Sub înfăţişarea unei învăţătoare cumsecade din mediul rural, comercialista de la Harvard jonglează cu lamele ascuţite ale următoarelor funcţii publice: şefa comisiei consultative din Congres pentru supravegherea aplicării legislaţiei de revigorare a economiei, asistentă specială pe lângă Obama şi consilieră a ministrului american de finanţe în proiectul de înfiinţare a agenţiei pentru protecţia consumatorilor de produse financiare.

Cei de la Huffington Post au investigat mişcările spectaculoase ale lui Warren, prin care aceasta a trântit legea de accelerare a executării ipotecilor:

"During the morning of Oct. 6, Warren's team at the Treasury Department wrote the first memos on the bill, raising questions about the possible consequences if it became law, these people said.

That evening, Warren met for 30 minutes with Peter Rouse, Obama's interim chief of staff, her calendar shows. She later spent an hour on the phone with Illinois Attorney General Lisa Madigan, who once sued Countrywide Financial and exacted an $8.4 billion multi-state settlement.

The next day, Warren participated in an afternoon meeting on the bill, her calendar shows. During that meeting one of Obama's top spokesmen, Dan Pfeiffer, posted an entry on the White House Blog explaining why Obama would not sign the bill.

On Oct. 8, Obama declined to sign the bill into law, citing the need for "further deliberations about the possible unintended impact" of the bill on "consumer protections, including those for mortgages."

Documents released Wednesday show that Warren met or spoke with at least eight state officials leading a 50-state investigation into possibly-fraudulent mortgage documentation practices."

La noi, numai un tip ca Viorel Hrebenciuc ar fi capabil de un asemenea efort de culise.

Chiar dacă Obama e departe de a fi scos din lista unei renominalizări a Democraţilor pentru alegerile din 2012, s-ar putea să nu fim departe de momentul în care George Soros îşi va instrui cohortele de donatori să finanţeze campania lui Elizabeth Warren pentru prezidenţiale. Evident, în măsura în care femeia va dori să-l aibă dincolo de uşa dormitorului pe ofiţerul cu valiza nucleară.

duminică, 21 noiembrie 2010

Blogger-ul de serviciu: azi, Arianna Huffington


Before becoming prime minister of England, Benjamin Disraeli wanted to issue a wake-up call about the horrible state of the British working class. So, in 1845, he wrote a novel, Sybil, which warned of the danger of England disintegrating into "two nations between whom there is no sympathy...as if they were inhabitants of different planets." The book became a sensation, and the outrage it provoked propelled fundamental social reforms.

joi, 4 noiembrie 2010

Doi foşti colegi de-ai mei şi coşmarul lor


Prezumtivul nou speaker al Camerei Reprezentanţilor, Republicanul John Boehner (atenţie! se pronunţă "Beinăr"), a evocat, în discursul rostit imediat după victoria în alegerile de la 1/2 termenului, Visul American pe care-l urmăreşte de-o viaţă. http://www.bbc.co.uk/news/world-us-canada-11682640

Un clişeu din filmele cu James Stewart şi Spencer Tracy, al cărui corespondent în realitatea lui 2010 îl putem evalua singuri, punând mâna şi citind, de pildă, cartea Ariannei Huffington, scrisă în primii doi ani ai "ratării Obama", Third World America: How Our Politicians Are Abandoning the Middle Class and Betraying the American Dream.

De Vis începuse să se aleagă prafu' cam de prin 1982, de la prima revoluţie conservatoare, cu brandul Ronald Reagan. Ultimii 10 ani au echivalat cu o insomnie cronică, iar acum, după toate aparenţele, cea de-a treia revo conse (a doua îi aparţinuse lui Newt Gingrich, în 1994) promite un veritabil coşmar, imun la tratamente naturiste şi psihoterapii jungiene. Printre altele, visătorul Boehner îşi propune să facă pulbere şi aşa ne-radicala lege a lui Obama privind asigurările de sănătate, bazate pe intervenţia statului.

1. O fostă colegă de gimnaziu, Ioana, trăieşte de mai mulţi ani în America. A absolvit medicina in România (e neurolog), nu o poate practica în SUA, dar are un job bun, iar soţul ei lucrează ca fizician într-un centru oncologic. În septembrie 2008, a fost diagnosticată cu un cancer la sân, stadiu incipient. Au urmat analize, tratament, operaţie de extirpare a tumorii, operaţie estetică. În februarie 2009, totul se rezolvase cu bine. Întreaga "distracţie" costase 500.000 USD, nota fiind achitată de firma de asigurări de sănătate. Discutând ulterior cu ea, în general, despre acoperirea facturilor medicale în America, mi-a scris următoarele:

"Despre nebunia cu healthcare chiar nu stiu ce sa-ti spun decit ca sistemul de acuma nu mi se pare OK pentru ca totul e controlat de insurance. Eu am avut sansa sa am joburi bune si implicit asigurari bune dar daca nu ai esti in pom daca ai vreo problema mai serioasa de sanatate. Uite de exemplu, varul lui B. care sta in Ohio si lucreaza la o firma foarte mica, sunt sub 10 oameni, nu are insurance prin job ci primeste o suma lunara cu care isi cumpara el insurance. Cum nu are bani trebuie sa se limiteze la suma care o primeste de la job si cu asta nu gaseste ceva foarte bun. In iarna a avut un infarct miocardic (are 47 de ani!) si a fost operat si i-au pus 4 by-pass-uri. Cu chestia asta la activ daca vrea sa isi schimbe insurance-ul trebuie sa plateasca mult mai mult.

Eu nici nu cred ca pot sa imi cumpar insurance on my own cu problemele mele ca sunt high risk, cel putin in unele state sigur nu pot.

Ideea e ca daca lucrezi la o firma mare ei cumpara group insurance si au alte tarife si implicit partea ta e mult mai mica. Spre deosebire de varul lui B. care plateste cam 700-800$/luna pentru insurance noi platim fiecare cam 100 sau chiar mai putin si nu exista riscul sa ti se spuna ca nu te poti asigura.

Mai e chestia cu pre existing condition care e foarte nasoala. Daca ai avut o perioada in care nu ai avut asigurare si pe urma iti faci asigurare si la scurt timp esti diagnosticat cu o boala "costisitoare" cum ar fi diabet, probleme serioase cu inima, un cancer atunci insurnace-ul considera boala asta ca si pre existing condition si nu plateste pentru cheltuielile medicale. Ideea e ca nu vor sa astepti pina te imbolnavesti ca sa cumperi asigurare medicala ca sa ai o perioada in care esti sanatos dar esti asigurat, deci platesti, ca sa scoata bani de la tine.

E destul de nasol.

Iti spun, eu am avut sansa sa nu am nici o problema dar stiu oameni care au avut."

2. Zilele trecute mi-am regăsit pe Facebook un alt fost coleg, Mihai, pe care nu-l mai văzusem din 1992. Cam de prin clasa a 3-a, Mihai şi-a oglindit singur viitorul. Deşi top inteligent, nu învăţa bine, şi îi puteai contabiliza probleme şi defecte imense. Nu însă şi de caracter. După 1990, a ajuns în Germania, a trăit de pe o zi pe alta, cum a putut şi cum nu l-a ajutat cartea, are un băiat de 10 ani, iar de 7 ani e pensionat pe caz de boală: cancer pulmonar inoperabil. Am vorbit la telefon şi m-am găsit în pielea celui care nu poate articula niciun cuvânt de consolare. Fiindcă nu fac doi bani în faţa unui asemenea destin. Mi-a spus că pensia îi ajunge. Avea acelaşi glas optimist, alert şi frumos-impertinent din anii '70. Mi-au dat lacrimile abia când s-a scuzat şi mi-a zis că preferă să vorbim la telefon, fiindcă nu se pricepe la computere, e-mailuri şi internet, iar contul de FB i-l instalase un prieten.

În America, Mihai n-ar fi supravieţuit niciunei revoluţii conservatoare, trecute sau viitoare. În schimb, în Germania, Statul (ăla considerat de Reagan drept cauza tuturor relelor) îl ţine pe prietenul meu în viaţă. Asta, pentru că Bismarck, unul din cei mai reacţionari conservatori din istorie, introdusese, încă din anii 1883-1889, sistemul de asigurări sociale şi de sănătate obligatorii, la care până atunci nu visase nici măcar Marx.

Boehner se dă conservator şi fan al lui Morfeu. Dar de Bismarck şi de opera lui socială habar n-are. Referiri despre ea se găsesc la http://en.wikipedia.org/wiki/Health_in_Germany
Vă doresc la toţi să dormiţi sănătoşi şi neîntorşi...

"Ioana" şi "Mihai" nu sunt numele reale ale prietenilor mei, fiindcă nu le cerusem permisiunea să public mica istorie a fiecăruia dintre ei. De aceea, pentru a le păstra intimitatea, am alterat intenţionat unele detalii despre ei. Povestea lor e însă adevărată.

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare