joi, 4 noiembrie 2010

Doi foşti colegi de-ai mei şi coşmarul lor


Prezumtivul nou speaker al Camerei Reprezentanţilor, Republicanul John Boehner (atenţie! se pronunţă "Beinăr"), a evocat, în discursul rostit imediat după victoria în alegerile de la 1/2 termenului, Visul American pe care-l urmăreşte de-o viaţă. http://www.bbc.co.uk/news/world-us-canada-11682640

Un clişeu din filmele cu James Stewart şi Spencer Tracy, al cărui corespondent în realitatea lui 2010 îl putem evalua singuri, punând mâna şi citind, de pildă, cartea Ariannei Huffington, scrisă în primii doi ani ai "ratării Obama", Third World America: How Our Politicians Are Abandoning the Middle Class and Betraying the American Dream.

De Vis începuse să se aleagă prafu' cam de prin 1982, de la prima revoluţie conservatoare, cu brandul Ronald Reagan. Ultimii 10 ani au echivalat cu o insomnie cronică, iar acum, după toate aparenţele, cea de-a treia revo conse (a doua îi aparţinuse lui Newt Gingrich, în 1994) promite un veritabil coşmar, imun la tratamente naturiste şi psihoterapii jungiene. Printre altele, visătorul Boehner îşi propune să facă pulbere şi aşa ne-radicala lege a lui Obama privind asigurările de sănătate, bazate pe intervenţia statului.

1. O fostă colegă de gimnaziu, Ioana, trăieşte de mai mulţi ani în America. A absolvit medicina in România (e neurolog), nu o poate practica în SUA, dar are un job bun, iar soţul ei lucrează ca fizician într-un centru oncologic. În septembrie 2008, a fost diagnosticată cu un cancer la sân, stadiu incipient. Au urmat analize, tratament, operaţie de extirpare a tumorii, operaţie estetică. În februarie 2009, totul se rezolvase cu bine. Întreaga "distracţie" costase 500.000 USD, nota fiind achitată de firma de asigurări de sănătate. Discutând ulterior cu ea, în general, despre acoperirea facturilor medicale în America, mi-a scris următoarele:

"Despre nebunia cu healthcare chiar nu stiu ce sa-ti spun decit ca sistemul de acuma nu mi se pare OK pentru ca totul e controlat de insurance. Eu am avut sansa sa am joburi bune si implicit asigurari bune dar daca nu ai esti in pom daca ai vreo problema mai serioasa de sanatate. Uite de exemplu, varul lui B. care sta in Ohio si lucreaza la o firma foarte mica, sunt sub 10 oameni, nu are insurance prin job ci primeste o suma lunara cu care isi cumpara el insurance. Cum nu are bani trebuie sa se limiteze la suma care o primeste de la job si cu asta nu gaseste ceva foarte bun. In iarna a avut un infarct miocardic (are 47 de ani!) si a fost operat si i-au pus 4 by-pass-uri. Cu chestia asta la activ daca vrea sa isi schimbe insurance-ul trebuie sa plateasca mult mai mult.

Eu nici nu cred ca pot sa imi cumpar insurance on my own cu problemele mele ca sunt high risk, cel putin in unele state sigur nu pot.

Ideea e ca daca lucrezi la o firma mare ei cumpara group insurance si au alte tarife si implicit partea ta e mult mai mica. Spre deosebire de varul lui B. care plateste cam 700-800$/luna pentru insurance noi platim fiecare cam 100 sau chiar mai putin si nu exista riscul sa ti se spuna ca nu te poti asigura.

Mai e chestia cu pre existing condition care e foarte nasoala. Daca ai avut o perioada in care nu ai avut asigurare si pe urma iti faci asigurare si la scurt timp esti diagnosticat cu o boala "costisitoare" cum ar fi diabet, probleme serioase cu inima, un cancer atunci insurnace-ul considera boala asta ca si pre existing condition si nu plateste pentru cheltuielile medicale. Ideea e ca nu vor sa astepti pina te imbolnavesti ca sa cumperi asigurare medicala ca sa ai o perioada in care esti sanatos dar esti asigurat, deci platesti, ca sa scoata bani de la tine.

E destul de nasol.

Iti spun, eu am avut sansa sa nu am nici o problema dar stiu oameni care au avut."

2. Zilele trecute mi-am regăsit pe Facebook un alt fost coleg, Mihai, pe care nu-l mai văzusem din 1992. Cam de prin clasa a 3-a, Mihai şi-a oglindit singur viitorul. Deşi top inteligent, nu învăţa bine, şi îi puteai contabiliza probleme şi defecte imense. Nu însă şi de caracter. După 1990, a ajuns în Germania, a trăit de pe o zi pe alta, cum a putut şi cum nu l-a ajutat cartea, are un băiat de 10 ani, iar de 7 ani e pensionat pe caz de boală: cancer pulmonar inoperabil. Am vorbit la telefon şi m-am găsit în pielea celui care nu poate articula niciun cuvânt de consolare. Fiindcă nu fac doi bani în faţa unui asemenea destin. Mi-a spus că pensia îi ajunge. Avea acelaşi glas optimist, alert şi frumos-impertinent din anii '70. Mi-au dat lacrimile abia când s-a scuzat şi mi-a zis că preferă să vorbim la telefon, fiindcă nu se pricepe la computere, e-mailuri şi internet, iar contul de FB i-l instalase un prieten.

În America, Mihai n-ar fi supravieţuit niciunei revoluţii conservatoare, trecute sau viitoare. În schimb, în Germania, Statul (ăla considerat de Reagan drept cauza tuturor relelor) îl ţine pe prietenul meu în viaţă. Asta, pentru că Bismarck, unul din cei mai reacţionari conservatori din istorie, introdusese, încă din anii 1883-1889, sistemul de asigurări sociale şi de sănătate obligatorii, la care până atunci nu visase nici măcar Marx.

Boehner se dă conservator şi fan al lui Morfeu. Dar de Bismarck şi de opera lui socială habar n-are. Referiri despre ea se găsesc la http://en.wikipedia.org/wiki/Health_in_Germany
Vă doresc la toţi să dormiţi sănătoşi şi neîntorşi...

"Ioana" şi "Mihai" nu sunt numele reale ale prietenilor mei, fiindcă nu le cerusem permisiunea să public mica istorie a fiecăruia dintre ei. De aceea, pentru a le păstra intimitatea, am alterat intenţionat unele detalii despre ei. Povestea lor e însă adevărată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare