luni, 31 ianuarie 2011

Discursul lui Obama de la Cairo şi urmarea lui. Tot la Cairo


Mai ţine cineva minte discursul lui Obama, livrat la Cairo, pe 4 iunie 2009, cu adresă către lumea islamică? Nu prea cred, fiindcă probleme de altă natură au marcat Administraţia americană în ultimul an şi jumătate.

Un anumit segment al discursului sună aşa:

"I know there has been controversy about the promotion of democracy in recent years, and much of this controversy is connected to the war in Iraq. So let me be clear: no system of government can or should be imposed upon one nation by any other.

That does not lessen my commitment, however, to governments that reflect the will of the people. Each nation gives life to this principle in its own way, grounded in the traditions of its own people. America does not presume to know what is best for everyone, just as we would not presume to pick the outcome of a peaceful election. But I do have an unyielding belief that all people yearn for certain things: the ability to speak your mind and have a say in how you are governed; confidence in the rule of law and the equal administration of justice; government that is transparent and doesn't steal from the people; the freedom to live as you choose. Those are not just American ideas, they are human rights, and that is why we will support them everywhere.

There is no straight line to realize this promise. But this much is clear: governments that protect these rights are ultimately more stable, successful and secure. Suppressing ideas never succeeds in making them go away. America respects the right of all peaceful and law-abiding voices to be heard around the world, even if we disagree with them. And we will welcome all elected, peaceful governments – provided they govern with respect for all their people.


This last point is important because there are some who advocate for democracy only when they are out of power; once in power, they are ruthless in suppressing the rights of others. No matter where it takes hold, government of the people and by the people sets a single standard for all who hold power: you must maintain your power through consent, not coercion; you must respect the rights of minorities, and participate with a spirit of tolerance and compromise; you must place the interests of your people and the legitimate workings of the political process above your party. Without these ingredients, elections alone do not make true democracy."

Pariez că la pasajele pe care le-am subliniat cu roşu, Mubarak, în calitate de gazdă a evenimentului, dormea pe el şi nu le-a înregistrat. Probabil că, ulterior, nici consilierii lui n-au vrut să-i aducă o veste proastă din decriptarea discursului care-i viza dictatura în mod direct.

În timpul acesta, pe margine, Mohamed Mustafa ElBaradei, un fel de Ion Iliescu egiptean, se încălzea de zor. Pregătirea lui pentru un rol anume a început însă mai devreme, mai exact, în 2002, atunci când a avertizat, cu voce tare - în calitate de director general al AIEA că America n-are motive să invadeze Irakul. Tot pe vremea lui Bush, în 2007, a mai tras încă un scuipat către Washington, opunându-se bombardării Iranului: "In an interview with CNN in May 2007, Dr ElBaradei gave one of his sternest warnings against using military action against Iran, a state signatory to the Nuclear Non-Proliferation Treaty. Referring to "the extreme people who have extreme views" he said, "you do not want to give additional argument to some of the 'new crazies' who want to say let us go and bomb Iran." Prin "new crazies", ElBaradei se referea la neo-conservatori.

Cireaşa pe tort a constituit-o acordarea, în 2005, a Premiului Nobel pentru Pace, funcţionarului internaţional ElBaradei, un tip care devenea tot mai simpatic în rândul cetăţenilor planetei ataşaţi de politicile soft power.

Şi, apropo, ElBaradei, în calitatea lui de inspector-şef mondial pe neproliferare nucleară, pare să se înţeleagă omeneşte, şi nu cu ameninţări de dat pumni în cap, cu Ahmadinejad, după cum se poate vedea în clip.


Cred că manevrele din aceste zile de la Cairo sunt, într-adevăr, animate de SUA, cu cel puţin un dublu scop:
a) introducerea în regiune a unui lider capabil să asigure, cu mandat american, un anumit echilibru (dacă nu şi ceva mai mult) cu Iranul şi cu pârghia sa din Liban, Hezbollah-ul. Pentru cine nu ştie, relaţiile diplomatice dintre Egipt şi Iran s-au rupt în 1979, cu ocazia Revoluţiei Islamice de la Teheran;

b) abandonarea vechii paradigme americane "o fi ăla dictator, dar e aliatul meu", astfel încât apelul la democratizare adresat altora să nu mai sune a ipocrizie de doi bani. Iar, în acest sens, nu pot să nu remarc ce tăcere asurzitoare vine, în aceste zile, din Arabia Saudită care, am impresia că ar putea fi următoarea pe lista revoluţiilor dirijate de Washington...


Informaţii despre viitorul lider egiptean sunt la http://en.wikipedia.org/wiki/Mohamed_ElBaradei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare