miercuri, 5 ianuarie 2011

Elizabeth Warren, la Casa Albă, în 2012?


Huffington Post, puternicul media outlet electronic care, în 2008, l-a împins pe Obama spre Casa Albă, a inaugurat o pagină specială pentru Elizabeth Warren, jolly joker-ul politic cu intenţii încă nemărturisite la prezidenţialele din 2012. Pagina o găsim la http://www.huffingtonpost.com/news/elizabeth-warren şi are subtitlul "Some News is so Big it needs its own Page."

Ideea cu Warren Preşedintă a Statelor Unite nu e nouă. Matt Taibbi o formulase încă din octombrie 2009: http://trueslant.com/matttaibbi/2009/10/22/elizabeth-warren-for-president/ Aripa stângă a Democraţilor s-a prins după numai un an că Obama e o mână moartă şi că nu va fi capabil să atingă ţintele progresiste pe fondul cărora îşi făcuse campania în 2012, una cu adevărat haotică, în care erau înghesuite, fără nicio ordine de prioritate, teme de pe agendele internă şi externă ale Americii.

Aceeaşi aripă progresistă a Partidului Democrat o scoate acum pe Elizabeth Warren la încălzire (deocamdată, încă neoficial), accentuând astfel problematica economică şi socială rezultată din recesiune, în locul subiectelor ce ţin de America imperială. Faţă de profilul candidatului clasic - un avocat mediocru, dar bun de gură, care creează impresia că le ştie pe toate, de la asigurările de sănătate, până la Irak şi Afganistan - profesoara de la Harvard e promovată exclusiv ca o specialistă în analiza şi tratamentul juridic şi politic al crizei economice, cu un background universitar de înaltă clasă. Asta, în condiţiile în care, la Dreapta, partidul lui Lincoln, Eisenhower şi Nixon a fost constrâns de fracţiunea sa sălbatică (Tea Party) să se orienteze către tipul de candidat guraliv şi grosolan, care îşi asumă deschis incompetenţa şi reduce conflictul politic la golănisme şi clişee anti-Stânga: adică o Sarah Palin situată cu mult sub nivelul de mediocritate intelectuală şi politică care l-a consacrat, în anii '80, pe Ronald Reagan.

Elizabeth Warren are o orientare anti-Wall Street din care nu face un secret (“Today’s business model is about making money through tricks and traps”), dar agresivitatea pe care o manifestă împotriva sistemului financiar-bancar scăpat de sub aproape orice control nu e aceea a unui provincial ignorant şi fals-supărat ca văcaru' pe establishmentul politic american. Specializarea ei în Drept contractual şi Dreptul falimentului (adică în tematica cea mai sensibilă şi actuală a crizei) îi conferă credibilitate, asigurăndu-i, totodată, recunoaşterea ca adversar redutabil pe terenul confruntării de idei cu suporterii politici ai fundamentalismului de piaţă.

În plus, maniera sofisticat-academică în care apără clasa de mijloc americană o ţine departe de tiparele populismului. Într-un articol publicat cu puţin timp în urmă, a scris că "Pundits talk about "populist rage" as a way to trivialize the anger and fear coursing through the middle class. But they have it wrong. Families understand with crystalline clarity that the rules they have played by are not the same rules that govern Wall Street. They understand that no American family is "too big to fail." They recognize that business models have shifted and that big banks are pulling out all the stops to squeeze families and boost revenues. They understand that their economic security is under assault and that leaving consumer debt effectively unregulated does not work." Sună bine pentru o purtătoare de cuvânt neipocrită a celei mai extinse pături de votanţi americani.

La fel de bine, Elizabeth Warren poate fi şi doar o sperietoare pentru gaşca Obama-Clinton, de natură să re-stimuleze apetitul Biroului Oval pentru agenda Stângii. Deşi nu cred. Chiar dacă Warren se află în imediata apropiere a lui Obama, continuând să deţină dubla funcţie de asistent prezidenţial şi consilier al Secretarului Trezoreriei (alături de care o vedem în fotografie) pentru organizarea noii Agenţii de Protecţie a Consumatorilor de Servicii Financiare, cei doi şefi ai ei (puternic influenţaţi de foşti demnitari ai Administraţiei Clinton) rămân mult prea ataşaţi de Wall Street.

În ultimă instanţă, în pofida sferei de bune intenţii din care provine, Elizabeth Warren nu e diferită de Obama sau Sarah Palin, în ceea ce priveşte calitatea ei de "produs politic" al unui grup de interese mai mult sau mai puţin vizibil, produs care este servit şi chiar impus unui segment specific de alegători. Ceea ce arată că sistemul politic american, vechi de 200 de ani, chiar nu poate face obiectul unei reforme apte să asigure preeminenţa voinţei electoratului asupra capriciilor grupurilor de interese.

Închei cu o constatare a lui Matt Taibbi despre Warren: "We need someone who will run on one very basic principle — the refusal to accept corporate money. That someone will have to be willing to be a symbol of voter empowerment. If someone like Elizabeth Warren doesn’t want that responsibility, well, she shouldn’t have gone into office and gone on TV making all that sense and shit. She’s pushed for transparency in the Fed, is openly furious about the misuse of bailout money, and seems to take personally the chicanery that credit card companies and banks use to game the suckers out there. I simply cannot see her suddenly flipping and holding $2000-a-plate fundraisers with Lloyd Blankfein and Jamie Dimon."

Poza am preluat-o de la http://voices.washingtonpost.com/ezra-klein/2010/07/the_case_against_elizabeth_war.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare