sâmbătă, 12 februarie 2011

Şi totuşi, pe cine a supărat Mubarak?


Promit că nu introduc niciun link către vreo pagină conspiraţionistă.

Ar fi totuşi bine să ne punem următoarele întrebări:

1) De ce, după 30 de ani de servicii nepreţuite aduse Americii în menţinerea unui relativ echilibru în Orientul Mijlociu, în special în relaţia cu un Israel mereu iritabil, un lider arab moderat ca Mubarak e aruncat peste bord?

2) De ce şi-au activat americanii, deodată, sindromul exportului de democraţie spre Egipt (deşi, fără nicio discuţie, se justifica!), dar nu şi în Arabia Saudită, Pakistan sau Iordania, ţări aliate strategice, care sunt orice, numai paradisuri jeffersoniene nu?

3) În absenţa manevrelor americane (la vedere şi pe şest), care au facilitat activarea străzii la Cairo, egiptenii şi-ar mai fi suportat regimul încă alţi 30 de ani?

4) De ce abia acum armada mediatică globală condusă de CNN a descoperit că Mubarak era un dictator, şi că egiptenii au dreptul să se revolte împotriva unui regim ce le refuza democraţia?

5) Descoperirea fulgerătoare a aspiraţiilor democratice în lumea arabă (de către media internaţională şi centrele de decizie de la Washington) se va opri la Egipt sau se va extinde şi la ţarile menţionate la pct.2? Vom avea pe CNN (şi pe alte posturi cu rază globală de influenţă) dezbateri instigatoare privind viciile altor dictaturi arabe, urmate de ieşiri în stradă în ţările respective?

6) Mandatarii americani din alte ţări cu regimuri dictatoriale au înţeles mesajul despre Mubarak? Adică, au priceput că, în măsura în care nu-şi supără mandantul, nimeni nu le va îngheţa conturile elveţiene şi nu se vor trezi brusc înjuraţi pe CNN?
7) Cât de repede va sosi la Cairo prima delegaţie a Fondului Monetar Internaţional?

Şi un comentariu al lui Hillary Leverett despre evoluţiile din Egipt:

"The United States does not really support democratization in Egypt or anywhere else in the Middle East, because regional governments that were genuinely reflective of their people’s preferences would not support many aspects of current U.S. policy in the region—whether with regard to the siege of Gaza, prolonged occupations of Afghanistan and Iraq, renditions (whereby the Egyptian government and other regional governments agree to torture their own citizens for the CIA’s presumptive benefit), or (prospectively) bombing Iran. "

Restul comentariilor ei, la http://www.raceforiran.com/hillary-mann-leverett-on-egypt-the-united-states-and-the-middle-east%e2%80%99s-future

Hai să vedem dacă fata are dreptate!

2 comentarii:

  1. Sentimentul meu este ca, undeva pe o tabla de sah, "jucatorii" lasa zone de tampon pentru oportunitati viitoare. Cand variebilele unui model sau altul nu mai dau rezultate, ceva trebuie reinventat. Atentia trebuie mutata catre o cauza "nobila". Ca in "Intoarcerea regelui" :)

    In anii '90 a fost Europa de Est si comunismul. Au cazut pentru cauza "democratiei civilizate". 20-30 de ani inainte Asia Centrala (Coreea, Vietnam). Mereu vor fi astfel de zone tampon. Azi, 20 de ani mai tarziu, Nordul Africii.

    Poate fi si o reactie fireasca (suna cinic) la cresterea prezentei Chinei pe Continentul Verde. Actiune/ contra-actiune. Pondere/ contrapondere. Probabil ai citit deja "Diplomacy".

    RăspundețiȘtergere
  2. Takeda, teoria despre contracararea Chinei pe continent mi se pare valida!

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare