vineri, 25 martie 2011

Un imperiu de doi lei, un fals hegemon


Cel mai recent articol semnat de Fareed Zakaria în Time este despre cum vor ieşi americanii din Libia.

Din cele 1.865 de cuvinte ale articolului, următoarele sunt, de departe, cele mai interesante, oneste şi de necontestat: "For decades, U.S. Presidents unilaterally identified crises, articulated responses, determined actions and then persuaded, bribed and threatened countries to join in the "collective action."

Asta o scrie Fareed Zakaria, nu Corneliu Vadim Tudor, apropo de "valori", "aliaţi" şi "parteneri strategici". Un fapt istoric evident e confirmat astfel de una din cele mai înalte autorităţi a comentariului de politică externă american. Şi ne indică o super-putere în continuare incapabilă să facă saltul de la modelul de hegemon al Războiului Rece, la cel de secol 21, şi să se decidă ce vrea în realitate: să devină o putere globală imperială (ceea ce nu reuşeşte din motive de resurse limitate, rătăciri ideologice, incompetenţă şi, uneori, oboseală şi lipsă de chef), ori să împartă povara hegemoniei mondiale cu alţii (fără să arate totuşi că asta ar reprezenta o concesie dezonorantă). Să intimideze sau să fie doar respectată. Să cucerească totul sau să mai lase câte ceva şi altora.

Ultima aventură transoceanică a Statelor Unite, cea din Libia, demonstrează atât dificultatea asumării statutului de imperiu (un imperiu care, altminteri, l-ar fi rezolvat militar pe Gadaffi în cel mult 48 de ore), cât şi stângacia de a ceda "surorilor" mai mici iniţiativa într-o chestiune regională, fără a părea slab şi indecis.

Să ne ferească Dumnezeu să înceapă China să se ia pe sine în serios...


marți, 8 martie 2011

Manifestul lui Michael Moore


Nu-l interesează să devină o icoană marxistă şi n-are nevoie de un Engels lângă el, cu scopul de a-i acoperi cheltuielile zilnice, ori de a semna împreună Manifeste, articole sau Ideologii Americane. De fapt, nicio propoziţie desprină din discursurile liberalilor radicali americani nu conţine referiri la Marx.

Michael Moore n-are nevoie de Marx pentru a-şi formula orientarea anti-Wall Street. Textul lui nu e anti-capitalist, iar militantismul său nu oglindeşte ura de clasă. Moore nu apără câţiva ciocănari uzinali frustraţi şi reduşi mintal, ci o imensă clasă de mijloc creată de capitalismul rooseveltian, dar ameninţată, astăzi, cu extincţia, de patologia financiară ce umblă liberă pe Wall Street. Când spun "liberă", mă refer la faptul că nu are şanse să intre nici la ospiciu, şi nici la închisoare.

Moore nu e internaţionalist şi nu operează cu formulări gen "clase de mijloc din toate ţările, uniţi-vă!", deşi s-ar impune, fiindcă problemele Americii devin oricum ale tuturor, chinezi şi indieni inclusiv.

Manifestul lui Moore exprimă încrederea în America, atunci când afirmă că "America is not broke", iar ţinta furiei sale o constituie un mic grup de nesimţiţi: "Let me say that again. 400 obscenely rich people, most of whom benefited in some way from the multi-trillion dollar taxpayer "bailout" of 2008, now have more loot, stock and property than the assets of 155 million Americans combined. If you can't bring yourself to call that a financial coup d'état, then you are simply not being honest about what you know in your heart to be true. [...] If the wealthy get to keep most of their money, we have seen what they will do with it: recklessly gamble it on crazy Wall Street schemes and crash our economy. The crash they created cost us millions of jobs. That too caused a reduction in revenue. And the population ended up suffering because they reduced their taxes, reduced our jobs and took wealth out of the system, removing it from circulation."

Marxist sau nu, Moore recunoaşte în minoritatea hiper-capitalistă o forţă redutabilă, care, în plină epocă de globalizare prevăzută de Marx în propriul lui Manifest, vrea să readucă lucrurile la nivelul sec.19, în America şi dincolo de frontierele ei. Despre asta, poate voi mai scrie, mai ales că priveşte o importantă componentă juridică, în special constituţională. Iar faptul că nu promovează o luptă de clasă nu înseamnă că refuză un radicalism al clasei de mijloc.

"To help prevent that day when the people demand their country back, the wealthy have done two very smart things:

1. They control the message. By owning most of the media they have expertly convinced many Americans of few means to buy their version of the American Dream and to vote for their politicians. Their version of the Dream says that you, too, might be rich some day – this is America, where anything can happen if you just apply yourself! They have conveniently provided you with believable examples to show you how a poor boy can become a rich man, how the child of a single mother in Hawaii can become president, how a guy with a high school education can become a successful filmmaker. They will play these stories for you over and over again all day long so that the last thing you will want to do is upset the apple cart -- because you -- yes, you, too! -- might be rich/president/an Oscar-winner some day! The message is clear: keep your head down, your nose to the grindstone, don't rock the boat and be sure to vote for the party that protects the rich man that you might be some day.
2. They have created a poison pill that they know you will never want to take. It is their version of mutually assured destruction. And when they threatened to release this weapon of mass economic annihilation in September of 2008, we blinked. As the economy and the stock market went into a tailspin, and the banks were caught conducting a worldwide Ponzi scheme, Wall Street issued this threat: Either hand over trillions of dollars from the American taxpayers or we will crash this economy straight into the ground. Fork it over or it's Goodbye savings accounts. Goodbye pensions. Goodbye United States Treasury. Goodbye jobs and homes and future. It was friggin' awesome and it scared the shit out of everyone. "Here! Take our money! We don't care. We'll even print more for you! Just take it! But, please, leave our lives alone, PLEASE!"

Suntem în 2011. Să ferească Dumnezeu să reîncepem ciclul lansat de Manifestul Comunist din 1848...



Faceți căutări pe acest blog

Postări populare