vineri, 25 martie 2011

Un imperiu de doi lei, un fals hegemon


Cel mai recent articol semnat de Fareed Zakaria în Time este despre cum vor ieşi americanii din Libia.

Din cele 1.865 de cuvinte ale articolului, următoarele sunt, de departe, cele mai interesante, oneste şi de necontestat: "For decades, U.S. Presidents unilaterally identified crises, articulated responses, determined actions and then persuaded, bribed and threatened countries to join in the "collective action."

Asta o scrie Fareed Zakaria, nu Corneliu Vadim Tudor, apropo de "valori", "aliaţi" şi "parteneri strategici". Un fapt istoric evident e confirmat astfel de una din cele mai înalte autorităţi a comentariului de politică externă american. Şi ne indică o super-putere în continuare incapabilă să facă saltul de la modelul de hegemon al Războiului Rece, la cel de secol 21, şi să se decidă ce vrea în realitate: să devină o putere globală imperială (ceea ce nu reuşeşte din motive de resurse limitate, rătăciri ideologice, incompetenţă şi, uneori, oboseală şi lipsă de chef), ori să împartă povara hegemoniei mondiale cu alţii (fără să arate totuşi că asta ar reprezenta o concesie dezonorantă). Să intimideze sau să fie doar respectată. Să cucerească totul sau să mai lase câte ceva şi altora.

Ultima aventură transoceanică a Statelor Unite, cea din Libia, demonstrează atât dificultatea asumării statutului de imperiu (un imperiu care, altminteri, l-ar fi rezolvat militar pe Gadaffi în cel mult 48 de ore), cât şi stângacia de a ceda "surorilor" mai mici iniţiativa într-o chestiune regională, fără a părea slab şi indecis.

Să ne ferească Dumnezeu să înceapă China să se ia pe sine în serios...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare