duminică, 17 aprilie 2011

Limitele absolute ale superputerii relative


"SUA - singura superputere de pe glob." Un clişeu devenit obositor, care e departe de a reda realitatea.


Superputerea americană e asemeni unui profesor de gimnaziu, care, atunci când se întoarce cu faţa la tablă, se trezeşte bombardat cu "invizoacele" expediate de 3-4 dintre elevii cei mai obraznici, în vreme ce alţii vorbesc între ei, râgâie, râd, îşi trag palme etc. Când profesorul se reîntoarce spre elevi, bombardamentul cu invizoace încetează, dar în clasă continuă să fie zgomot, hârtii aruncate, indisciplină. Profesorul îi poate cârpi pe obraznici, poate urla la ei, le poate confisca praştiile, scădea nota la purtare şi propune exmatricularea. Dar va continua să aibă parte de aceeaşi lipsă de respect. Fiindcă n-are resurse suficiente şi idei noi, pentru a disciplina o clasă de copii nebuni.


La fel, America nu dispune, în realitate, de instrumentarul necesar spre a se face permanent respectată şi efectiv temută, nu doar în România, Macedonia sau Lituania, ci, mai ales, în Afganistan, Iran, mai nou şi în Pakistan - echivalentul elevului nemernic şi perfid, cu atitudine ambivalentă, care te scuipă pe haină, dacă faci greşeala să-i întorci spatele.


Până la urmă, amplitudinea resurselor îţi determină durata de viaţă ca putere sau superputere. Germania lui Hitler s-a trezit cu rezerve finite în materie de petrol, cărbune şi oameni buni de trimis pe front. După 6 ani, a pierdut războiul pe care-l declanşase cu credinţa neghioabă că viteza invaziilor poate bate deficitul de resurse.


Şi acum, iată ce scrie Niall Ferguson, în cea mai recentă lucrare a sa (Civilization. The West and the Rest, p.xvi) despre superputerea globală de azi: "As I reflected on the rise, reign and probable fall of America's empire, it became clear to me that there were three fatal deficits at the heart of American power: a manpower deficit (not enough boots on the ground in Afghanistan and Iraq), an attention deficit (not enough public enthusiasm for long-term occupation of conquered countries) and above all a financial deficit (not enough savings relative to investment and not enough taxation relative to public expenditure)." La toate acestea, aş mai adăuga: incompetenţa, ezitările, indecizia, lipsa de imaginaţie - toate fără vreo limită.


Oricât de multe le putem reproşa americanilor pentru haosul global la care au contribuit şi pe care nu-l pot ţine sub control, nu trebuie să ne bucure faptul că resursele lor sunt pe terminate. Fiindcă nu ştim cum se va comporta, faţă de restul lumii, următoarea superputere - China.


Azi, pe CNN, Donald Trump (un fel de Gigi Becali american, din mai toate punctele de vedere, mai puţin Steaua) a indicat interesul pe care-l are pentru a candida la prezidenţialele din 2012, spunând că s-a săturat să vadă cum America a ajuns bătăia de joc a tuturor. Bine, Donalde, lasă că vii tu la putere şi rezolvi problema...


4 comentarii:

  1. Viata ta sa abunde in lumina,iti doresc!
    Ce imaginatie bogata...nici mie,care totusi predau intr-un mediu destul de alambicat,nu mi se intampla asa ceva...ai talent la scris...si probabil ceva cu profesorii..."neproductivi" nu?mii de argumente ar veni sa combata,n-am chef...profesorul nu-l poate carpi,nici da afara de la ora,cat priveste exmatricularea...ai ramas in urma,baby...in alte privinte,numai in haos,poti controla o lume...iar Trump nu are termeni de comparatie in Romania...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si a ta, la fel!

    N-am gasit in viteza alte metafore, dar cred ca se potrivesc cu ce-am vrut sa exprim. Cauta in Google ce a scris recent Fareed Zakaria despre intentia lui Trump de a deveni un presedinte populist al Americii.

    RăspundețiȘtergere
  3. indubitabil, s-a inteles ceea ce doreai sa transmiti!
    am vizionat un filmulet- polemica Ferguson vs Paul Krugman...inclinam sa-i dau dreptate si lui Ferguson si lui Krugman;totodata, mi-am pus o serie de intrebari cu privire la competenta unora in materie financiara,cauze,efecte ale crizei economice,masuri etc.Ca istoric,Ferguson a studiat,cu siguranta cauzele decaderii marilor imperii si banuiesc, ca le-a si expus in cartea pe care o recomanzi;iar la capitolul imaginatie si fermitate America nu a dus niciodata lipsa...

    RăspundețiȘtergere
  4. da, te inteleg... vazand si ce se intampla in jur, inclin sa cred ca economia politica e o stiinta imposibila...

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare