duminică, 24 aprilie 2011

Vai de capul lor...



Am parcurs deja peste 200 de pagini din cartea lui Bob Woodward, "Obama's Wars", în care sunt redate frânturi din consiliile de război consacrate Afganistanului, Pakistanului şi Irakului, în anii 2008-2010.


Pentru merite aparte în dezvăluirea Afacerii Watergate, Woodward a ajuns unul din cei 5-6 jurnalişti americani de încredere, cărora li se îngăduie accesul în culisele culiselor Puterii de la Washington. Mostra lui de istorie foarte recentă reproduce (atât cât secretul de stat o permite) discuţii, reflecţii, contre şi alte evenimente petrecute la Casa Albă, după venirea lui Obama.


Din toate astea rezultă însă numai: indecizie, ezitare, informare insuficientă, catastrofizare, amânare, neîncredere, letargie, uimire, incompetenţă.


După nouă ani de război, americanii "came to the conclusion that the army understood relatively very little about the Afghan population. They couldn’t understand how the intimidation campaigns launched by the Taliban were affecting the population. The intelligence information gathering was a disaster. The group discovered that 70 percent of the intelligence requirements were enemy-centric. Some group members thought that within one or two years the war would be completely Americanized. The Americans preferred that the NATO allies supplied money and advisors for the Afghan security forces, instead of wandering throughout the country asking for air support to attack suspicious-looking Afghans.

The group had only bad news for McChrystal. They could carry out the best counterinsurgency campaign in the history of the world, and even so it would fail because of the weakness and corruption existing in the Afghan government."


N-ar fi nimic nou. Cu excepţia administraţiei Truman, care a avut determinarea rece de a asigura extincţia nucleară a două oraşe inamice şi să planifice impecabil declanşarea Războiului Rece din punct de vedere doctrinar, militar şi informativ, toţi ceilalţi preşedinţi ai Statelor Unite au adăugat bolovani de neînlăturat la propriile lor picioare: Eisenhower a pierdut inţiativa globală în faţa URSS, Kennedy a fost indecis în Vietnam, L.B. Johnson - tot în Vietnam - a plecat pe drumul care ducea necesarmente către înfrângere, Nixon a acceptat-o (dar, prin normalizarea relaţiilor cu China şi destinderea faţă de sovietici, a fost singurul preşedinte care a realizat cap-coadă ce şi-a propus), Ford a introdus America în stare de somnolenţă, Carter a pierdut Iranul, Reagan a trimis nişte puşcaşi marini la moarte în Liban, după care s-a retras, fricos, declanşând însă virusul anti-americanismului în organismul unui Islam umilit şi vulnerabil, care a culminat cu 11 septembrie 2001, Bush-tatăl n-a ştiut cum să administreze victoria finală în Războiul Rece, Clinton s-a făcut de râs în Iugoslavia şi Somalia, Bush-copilul... fără comentarii, iar despre incapacitatea lui Obama ne povesteşte acum Bob Woodward...


Şi, totuşi, ăştia încă mai au voinţa să conducă o planetă...


Cartea lui Woodward poate fi procurată de la http://www.amazon.com/Obamas-Wars-Bob-Woodward/dp/1439172498


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare