miercuri, 25 mai 2011

Puterea reală şi genuflexiunile



Săptămâna trecută, Obama a spus, în auzul Planetei, ceea ce cam fiecare Preşedinte american, de la Nixon, la Bush jr., a zis-o, într-un cadru privat, primilor miniştri de la Tel Aviv, începând cu Golda Meir, până la Netanyahu: ceva dulce despre nostalgia frontierelor din 1967, legat de începutul şi, mai ales, sfârşitul lui Milhemet Sheshet Ha Yamim, pe româneşte, Războiul de şase zile. Detalii istorice, la http://en.wikipedia.org/wiki/Six-Day_War


Apoi, Obama s-a dus la sediul AIPAC, organizaţia de PR a Israelului, de la Washington, spunându-le, de la obraz, că "we cannot afford to wait another decade, or another two decades, or another three decades, to achieve peace. The world is moving too fast." Mai ales chestia cu lumea care se mişcă cu viteză warp a avut darul să nemulţească ansamblul finanţatorilor conservatori ai congressemenilor şi senatorilor americani.

După care a urmat show-ul lui Netanyahu în Congresul SUA. Harry Reid, presupusul purtător de cuvânt al lui Obama din Senat, îşi lăsase deja şeful în aer, dezavuând public ideea cu graniţele şaizecişaptiste. Cuvântarea premierului alb-albastru a determinat o incredibilă paradă de aplauze cu genuflexiuni din partea reprezentanţilor şi senatorilor aflaţi în sală.

A fost demonstraţia de forţă, publică, grosolană prin textul discursului şi ameninţătoare prin simbolistica genuflexiunilor (pe deplin compatibilă cu insolenta trimitire făcută de Obama la anul 1967), realizată chiar pe terenul propriu al Americii. A fost gestul de manifestare explicită a puterii reale în privinţa politicii externe americane.

Nu e nevoie de niciun fel de teorii ale conspiraţiei, dacă priveşti clipurile din postarea lui Glenn Greenwald: http://www.salon.com/news/opinion/glenn_greenwald/2011/05/24/israel?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+salon%2Fgreenwald+%28Glenn+Greenwald%29 Nu cred că poate exista o mai clară dovadă a captivităţii americane în faţa unui stat pentru a cărui înfiinţare - culmea - sovieticii lui Stalin se bătuseră cel mai mult, la vremea lor.

Indiferent ce a urmărit Obama, şi chiar dacă opoziţia uriaşă la "1967" va determina, până la urmă, replierea Preşedintelui SUA, făcându-l să priceapă că viteza cu care se mişcă lumea e dictată din alte părţi, iar nu de la Washington, există totuşi o consecinţă periculoasă: Obama, vorbind public, a fost auzit de circa 1,2 miliarde de musulmani, de Ahmadinejad, de Hamas, de "tinerii revoluţionari" ai "Primăverii Arabe", de Putin şi de băiatu' ăla care conduce Turcia...

Pentru o informare corectă, Netanyahu a mai spus şi ceea ce scrie aici http://www.realitatea.net/netanyahu-dispus-la-compromisuri-dureroase-pentru-o-pace-durabila-cu-palestinienii_838452.html, dar aş vrea să văd ceva mai concret...

Fiindcă şi Netanyahu ştie că subiectul "1967" a fost auzit la Teheran şi în Gaza...


Poza a fost luată cu împrumut de la http://www.alatestdailynews.com/obama-israeli-netanyahu-rejects-obama-%E2%80%991967-borders%E2%80%99-view.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare