sâmbătă, 18 iunie 2011

Blogger-ul de serviciu. Azi: David Rothkopf



"...one of the main messages of modern international affairs comes through loud and clear: Nukes pay. From Pyongyang to Tehran, enterprising leaders know that the easiest way to boost your country's profile, gain political leverage, and win cash and prizes is to toss a little enriched uranium in the old Cuisinart, let the satellites take a few snaps, and start rattling your radioactive saber."



(Din articolul If Greece had nukes, they would be bailed out by now, postat de David Rothkopf pe blogul lui de la Foreign Policy).

Corect! Diferenţa dintre Ahmadinejad şi Băsescu rezidă în zero focoase nucleare, dar în ambiţia primului de a le avea cu orice preţ.

Oricât de nefrecventabil ar fi liderul de la Teheran - de la vestimentaţia cu care n-ar putea fi primit la Plaza Athénée din Paris, până la dosarul său în materie de drepturile omului, generator de spume la gură - Washington-ul ÎL BAGĂ ÎN SEAMĂ, ÎL RESPECTĂ ŞI CHELTUIEŞTE ENORME CAPITOLE BUGETARE PENTRU A-L CONTRACARA - ATENŢIE - NU PENTRU A-L UCIDE... Dacă defunctul lider terorist aruncat în mare era doar echivalentul unui bătăuş de Bronx, Ahmadinejad e un Al Capone la puterea Uraniu 235.

Asta contează. În absenţa unei ambiţii mărturisite şi credibile de a deveni o putere nucleară, nici nu poţi exista pe harta politică a lumii.

Poza a fost preluată de la http://www.mediaite.com/online/david-rothkopf-goes-too-far-with-send-tea-party-to-afghanistan-joke/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare