duminică, 14 august 2011

Muncă şi Capital: Back to the Future




În urmă cu 150 de ani, nu exista ziua de muncă de 8 ore, asigurările sociale şi de sănătate erau doar un OZN, "contractele" dintre patron şi vânzătorul forţei de muncă constituiau "legea părţilor" şi statul n-avea de ce să le reglementeze, iar sindicatele reprezentau mai mult o idee decât organizaţii sociale combatante. În plus, Marx se îmbolnăvise înainte să poată termina al doilea volum din Capitalul.



Apoi, timp de peste un secol, în mod treptat, relaţia dintre Muncă şi Capital s-a civilizat, iar capitalismul şi-a asigurat argumentul ontologic benefic: el există pentru a crea (şi) o clasă de mijloc, situată masiv între polul lumpenilor şi cel al expropriatorilor. O spun faptele istorice, nu propaganda lui Ceauşescu. Pune-ţi mâna pe cărţi şi citiţi.



Michael Moore crede că, acum 30 de ani, Ronald Reagan şi grupul socio-politic care l-a adus la putere au dat startul întoarcerii în pre-istoria capitalismului. Postarea lui are titlul 30 Years Ago Today: The Day the Middle Class Died.



"America, from now on, would be run this way:
* The super-rich will make more, much much more, and the rest of you will scramble for the crumbs that are left.
* Everyone must work! Mom, Dad, the teenagers in the house! Dad, you work a second job! Kids, here's your latch-key! Your parents might be home in time to put you to bed.
* 50 million of you must go without health insurance! And health insurance companies: you go ahead and decide who you want to help -- or not.
* Unions are evil! You will not belong to a union! You do not need an advocate! Shut up and get back to work! No, you can't leave now, we're not done. Your kids can make their own dinner.
* You want to go to college? No problem -- just sign here and be in hock to a bank for the next 20 years!
* What's "a raise"? Get back to work and shut up!"



Adio, clasă de mijloc, în care - apropos - intraţi şi voi, ăia, ipocriţii, care vă miroase a "comunism" prin talk show-uri, între două intrări pe Facebook sau când mergeţi prin vacanţe sau weekend-uri lungi la Predeal, Paris şi Punta Cana.



Încă ceva: nu "comunismul" îmbrăcat în tricoul totalitar sovietic e reperul de azi. E outdated ca un motor în doi timpi, şi n-ar putea fi o alternativă nici măcar la un cheeseburger. Dacă vreţi să aflaţi unde ne găsim astăzi, din punct de vedere social-istoric, şi către ce am putea tinde, răsfoiţi lucrările lui Antonio Negri şi Michael Hardt, ca să înţelegeţi din ce e alcătuit în prezent Capitalul, ce reprezintă "Munca Imaterială" şi dacă faceţi parte din noul agent al progresului numit "multitudinea."



Vestea bună pentru "anti-comunişti" e că, la cele reproduse mai sus din textul lui Moore, nu există acum un antidot politic şi social, nu a apărut o organizaţie politică globală anti-sistem, iar lideri de acţiune, nici atât. Sunt doar nişte tipi prin Tottenham, Paris, Genova sau Seattle, care se enervează ocazional, după care acceptă din nou anestezia (totuşi, tot mai slabă) din partea sistemului.



Michael Moore n-are nici el o soluţie pentru Întoarcerea în Viitor a capitalului patologic şi primitiv, decât, cel mult, argumentul "noi suntem mai mulţi decât ei".



"It all began on this day, 30 years ago. One of the darkest days in American history. And we let it happen to us. Yes, they had the money, and the media and the cops. But we had 200 million of us. Ever wonder what it would look like if 200 million got truly upset and wanted their country, their life, their job, their weekend, their time with their kids back?"



E un argument în care nu cred.




sâmbătă, 13 august 2011

America, agonia Dreptei şi Sfârşitul Lumii



Distracţia care a determinat a doua cădere economică a Planetei în mai puţin de cinci ani, şi care, tehnic vorbind, îşi are izvorul în refuzul Congresului Republican de a ridica limita de îndatorare a statului American, n-a fost decât un pretext al conservatorismului ce încă mai mişcă, pentru a-şi lovi adversarul ideologic.


Dreapta agonizează cam de pe la 1789 încoace. Moare greu şi, în tot acest timp, a îmbătrânit hidos. Conservatorismul, altă dată promotor al elitelor, aristocraţiei şi al unor tradiţii deloc bolnave, a devenit, în decurs de două secole, un mutant fascistoid, incapabil să mai producă teze, principii şi aspiraţii care să atragă majorităţi. În forma sa actuală cea mai extremă, conservatorismul din S.U.A. nu mai are nici măcar teoreticieni de talia unor Edmund Burke sau de Tocqueville. Preotul-şef al Dreptei americane e primitivul radiohost Rush Limbaugh, iar gladiatorii politici cu pretenţii de Casa Albă îl fac pe rudimentarul intelectual Ronald Reagan să pară un gigant adevărat (nu unul cosmetizat, cum îl omagiază fanii lui de azi).


În ţara care a trimis o armată de oameni pe Lună (ca să le arate ruşilor ce înseamnă superioritatea tehnologică) şi la Stockholm (ca să ridice cele mai multe Nobel-uri), există o ameninţare de revenire la Evul Mediu. În privinţa asta, Stânga americană e de vină. O Stânga mult mai slabă decât cea din Europa, dar care-i scoate totuşi pe pretinşii conservatori puritani din toate minţile, atunci când le vântură prin faţa ochilor chestii gen: homosexualitate, un ateism agresiv, "dreptul la suicid", avorturi, egalitate (poftim????), căsătoria gay, pretenţia aceleiaşi minorităţi sexuale de a înfia copii, libertatea de exprimare (mă rog, chestie veche, dar la fel de generatoare de migrene şi în 2011)..., şi încă ceva... însăşi democraţia. Nici asta nu mai e bună, fiindcă a devenit "comunistă", "socialistă", "desene animate" etc.


Asta e Dreapta: pierde de două sute de ani în continuu, dar nu moare; decât, eventual, cu duşmanul de idei de gât. A devenit o minoritate tot mai mică, are spasme şi dă violent din picioare, iar în 2012 îşi propune să preia puterea totală în stat, iar, pentru asta, Obama nu trebuie să amelioreze situaţia socială a fostei clase de mijloc americane nici măcar cu un deget. Pentru acest motiv e nevoie ca bugetul federal să nu mai dea bani la amărâţi. Culmea e că, în nebunia lor cea mai recentă, Republicanii au ajuns să lovească în chiar conservatorii de business, care nu mai pricep nimic, în afară de faptul că pieţele se clatină sub ei ca un cutremur capabil să-i înghită pe toţi, fiincă într-o criză fără oprire ca aceasta prin care trecem s-ar putea să nu mai poată câştiga (economiceşte) nimeni nimic.


Nu m-ar deranja mizeria internă americană, dacă s-ar consuma exclusiv în mlaştina politico-ideologică delimitată de două oceane. Dar, după cum am scris-o de la începuturile acestui blog, orice se petrece în America, ajunge să se răspândească pe toată Planeta. Iar un suicid istoric de masă în America poate duce şi la Sfârşitul Lumii. Aşa cum o ştim.




UPDATE:


Ceea ce scriam ieri: Nevroza politică a Republicanilor a lovit în cel mai relevant grup de suporteri ai lor: marele business.


"In a column in The Washington Post on Friday, Bill Gross, who runs the giant bond-trading firm Pimco, lashed out at Republicans and “co-opted Democrats” for setting aside widely accepted economic theory. “An anti-Keynesian, budget-balancing immediacy imparts a constrictive noose around whatever demand remains alive and kicking,” he wrote. “Washington hassles over debt ceilings instead of job creation in the mistaken belief that a balanced budget will produce a balanced economy. It will not.” Restul articolului este la http://www.nytimes.com/2011/08/13/business/economy/voices-faulting-gop-economic-policies-growing-louder.html?_r=1

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare