sâmbătă, 13 august 2011

America, agonia Dreptei şi Sfârşitul Lumii



Distracţia care a determinat a doua cădere economică a Planetei în mai puţin de cinci ani, şi care, tehnic vorbind, îşi are izvorul în refuzul Congresului Republican de a ridica limita de îndatorare a statului American, n-a fost decât un pretext al conservatorismului ce încă mai mişcă, pentru a-şi lovi adversarul ideologic.


Dreapta agonizează cam de pe la 1789 încoace. Moare greu şi, în tot acest timp, a îmbătrânit hidos. Conservatorismul, altă dată promotor al elitelor, aristocraţiei şi al unor tradiţii deloc bolnave, a devenit, în decurs de două secole, un mutant fascistoid, incapabil să mai producă teze, principii şi aspiraţii care să atragă majorităţi. În forma sa actuală cea mai extremă, conservatorismul din S.U.A. nu mai are nici măcar teoreticieni de talia unor Edmund Burke sau de Tocqueville. Preotul-şef al Dreptei americane e primitivul radiohost Rush Limbaugh, iar gladiatorii politici cu pretenţii de Casa Albă îl fac pe rudimentarul intelectual Ronald Reagan să pară un gigant adevărat (nu unul cosmetizat, cum îl omagiază fanii lui de azi).


În ţara care a trimis o armată de oameni pe Lună (ca să le arate ruşilor ce înseamnă superioritatea tehnologică) şi la Stockholm (ca să ridice cele mai multe Nobel-uri), există o ameninţare de revenire la Evul Mediu. În privinţa asta, Stânga americană e de vină. O Stânga mult mai slabă decât cea din Europa, dar care-i scoate totuşi pe pretinşii conservatori puritani din toate minţile, atunci când le vântură prin faţa ochilor chestii gen: homosexualitate, un ateism agresiv, "dreptul la suicid", avorturi, egalitate (poftim????), căsătoria gay, pretenţia aceleiaşi minorităţi sexuale de a înfia copii, libertatea de exprimare (mă rog, chestie veche, dar la fel de generatoare de migrene şi în 2011)..., şi încă ceva... însăşi democraţia. Nici asta nu mai e bună, fiindcă a devenit "comunistă", "socialistă", "desene animate" etc.


Asta e Dreapta: pierde de două sute de ani în continuu, dar nu moare; decât, eventual, cu duşmanul de idei de gât. A devenit o minoritate tot mai mică, are spasme şi dă violent din picioare, iar în 2012 îşi propune să preia puterea totală în stat, iar, pentru asta, Obama nu trebuie să amelioreze situaţia socială a fostei clase de mijloc americane nici măcar cu un deget. Pentru acest motiv e nevoie ca bugetul federal să nu mai dea bani la amărâţi. Culmea e că, în nebunia lor cea mai recentă, Republicanii au ajuns să lovească în chiar conservatorii de business, care nu mai pricep nimic, în afară de faptul că pieţele se clatină sub ei ca un cutremur capabil să-i înghită pe toţi, fiincă într-o criză fără oprire ca aceasta prin care trecem s-ar putea să nu mai poată câştiga (economiceşte) nimeni nimic.


Nu m-ar deranja mizeria internă americană, dacă s-ar consuma exclusiv în mlaştina politico-ideologică delimitată de două oceane. Dar, după cum am scris-o de la începuturile acestui blog, orice se petrece în America, ajunge să se răspândească pe toată Planeta. Iar un suicid istoric de masă în America poate duce şi la Sfârşitul Lumii. Aşa cum o ştim.




UPDATE:


Ceea ce scriam ieri: Nevroza politică a Republicanilor a lovit în cel mai relevant grup de suporteri ai lor: marele business.


"In a column in The Washington Post on Friday, Bill Gross, who runs the giant bond-trading firm Pimco, lashed out at Republicans and “co-opted Democrats” for setting aside widely accepted economic theory. “An anti-Keynesian, budget-balancing immediacy imparts a constrictive noose around whatever demand remains alive and kicking,” he wrote. “Washington hassles over debt ceilings instead of job creation in the mistaken belief that a balanced budget will produce a balanced economy. It will not.” Restul articolului este la http://www.nytimes.com/2011/08/13/business/economy/voices-faulting-gop-economic-policies-growing-louder.html?_r=1

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare