sâmbătă, 3 septembrie 2011

Capitalism fără muncă salariată. Tare!


"Many companies have simply come to the conclusion that labor is just too expensive. We are moving increasingly into a labor-less society." E ultima chestie scăpată de un economist american, Bernard Baumohl, citat la http://www.huffingtonpost.com/2011/09/02/august-jobs-report-unemployment-rate_n_946337.html

V-aţi putea imagina un capitalism axat doar pe capital, nu şi pe forţă de muncă vândută în schimbul unui salariu? În definitiv, de ce nu? Realitatea bate doctrina, iar aceasta din urmă se poate remodela oricând. Wallerstein, spre exemplu, nu considera că munca forţată, neremunerată, n-ar putea fi compatibilă cu capitalismul. Ca să nu mai zic şi de alţii care puneau problema chiar în termenii aceştia (Robert Miles, Capitalism and unfree labour: anomaly or necessity?) http://www.google.com/books?hl=ro&lr=&id=dc4OAAAAQAAJ&oi=fnd&pg=PP8&ots=wj0SFn37Jo&sig=zIlkGqZU1iv3Gy_8leLvfiyMExw#v=onepage&q&f=false

Gândiţi-va puţin la capitalismul fără seceră, ciocan, dar cu mulţi, mulţi nervi de partea celor fără capital!

Imaginea a fost preluată de la http://hulshofschmidt.wordpress.com/2011/04/23/nothing-says-democracy-like-child-labor/

Cheney şi Lenin

Cine s-a distrat în timpul liber citind ce a scris Lenin, atât înainte, cât şi după 7 noiembrie 1917 (stil nou), va remarca uriaşa onestitate de care dădea dovadă prietenul lui Troţki, sinceritatea cu care îşi ameninţa adversarii politici, identitatea dintre ceea ce gândea şi ceea ce afirma public. Lenin nu dorea să devină simpatic celor ce nu se găseau în aceeaşi gaşcă politică cu el, şi le spunea deschis ce-i aşteaptă după ce echipa lui de calători cu vagonul blindat pe ruta Lake Geneva - Finland Station va pune mâna pe putere. Pentru multe, foarte multe detalii, a se vedea http://www.marxists.org/archive/lenin/

La aproape un secol distanţa de Marea Revoluţie din Octombrie, Dick Cheney, un tip crescut din aceeaşi rădăcină politică cu Lenin şi Troţki (precursorul neo-conservatorilor americani), urmează să-şi publice memoriile. Precedentele lui ieşiri publice, din timpul mandatului de vicepreşedinte al SUA, şi de după, ne arată un tip la fel de onest şi deschis ca Lenin, fără nicio problemă în a se face antipatic, susţinându-şi consecvent principiile politice odioase. De pildă, nu renunţă să afirme că e un fan al torturii.

Similaritatea dintre atitudinea politică leninistă şi cea promovată de vicepreşedintele lui GW Bush e remarcată, ce-i drept, fără referirea pe care o fac eu la Lenin, şi de către Thomas Ricks, pe blogul lui de la Foreign Policy. http://ricks.foreignpolicy.com/posts/2011/09/02/cheneys_basically_honest_memoir

La cât de mulţi nebuni populează politica mondială, ataşamentul leninist nu ar trebui să surprindă. Ceea ce e realmente de groază, e faptul că totul se întâmplă în America...

Despre Dick Cheney, o scurtă istorie la http://en.wikipedia.org/wiki/Dick_Cheney
Poza este de la http://scrapetv.com/News/News%20Pages/Politics/pages-3/Cheney-has-mechanical-blood-pumping-device-in-chest-repaired-Scrape-TV-The-World-on-your-side.html

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare