luni, 11 iunie 2012

Deşteptarea politică globală. De Zbigniew Brzezinski

În "Strategic Vision" (pag.26-36), Zbigniew Brzezinski observă cum are loc, în jurul nostru, o ieşire globală din pasivitatea politică:

"The younger generation of today is particularly responsive to political awakening because the internet and cellular phones liberate these young adults from their often-confining local political reality. They are also the political mass most inclined to militancy. In much of today's world, the millions of university students are thus the equivalent of Marx's concept of "proletariat": the restless, resentful postpeasant workers of the early industrial age, susceptible to ideological agitation and revolutionary mobilization."

Mai lipsesc inteligenţa politică, un obiectiv şi nişte lideri. Din fericire (pentru cine ştiu eu), aşa ceva nu se scurge dintr-un Samsung Galaxy ori dintr-un iPod Apple. Asta ar mai lipsi...

Fotografia am preluat-o de la http://techtips.salon.com/ipod-playlist-directions-3392.html


sâmbătă, 9 iunie 2012

Globalizare si Massternalizare

“...globalization...gives more power to individuals to influence both markets and nation-states than at any other time in history”, scrie Thomas Friedman in culegerea sa de eseuri, al carei titlu e preluat in denumirea blogului meu.

Are dreptate. Numai ca multi inca nu s-au prins. Sau sunt fatalmente prea lenesi pentru a folosi instrumentele oferite de globalizare in propriul lor interes. Sau se lasa ei folositi de altii mai iuti de computer, de mana si de minte...

Unii, ca Jeff Howe si blogul lui, au dat acestei puteri un nume propriu: Crowdsourcing. Pe romaneste, "externalizarea de masa" sau (ideea mea) "Massternalizarea". Detalii, aici.

De exemplu, "Pharmaceutical maker Eli Lilly funded InnoCentive’s launch in 2001 as a way to connect with brainpower outside the company – people who could help develop drugs and speed them to market. [...] The solvers are not who you might expect. Many are hobbyists working from their proverbial garage, like the University of Dallas undergrad who came up with a chemical to use inart restoration, or the Cary, North Carolina, patent lawyer who devised a novel way to mix large batches of chemical compounds."

Puterea celor multi (a "Multitudinii"?) in vremea globalizarii. Si nu neaparat in folosul corporatiilor, cum o descrie Howe, ci, cum spuneam, mai sus, in interes foarte propriu. Daca o pot face entitatile din McWorld, o poti face si tu, cum spune reclama. Rautaciosii ar numi-o, probabil, "comunism"... Nu de altceva, dar Marx a anticipat globalizarea pe la pag.2-3 din Manifest.

Imaginea a fost imprumutat-o de la http://magazinonlinedebranding.wordpress.com/tag/crowdsourcing/

miercuri, 6 iunie 2012

Louis Brandeis - un fel de Louis Vuitton al justiţiei

În America, gândirea lui juridică a inventat dreptul muncii, a completat legislaţia anti-monopolistă, a dezvoltat libertatea de exprimare şi, mai ales, a descoperit viaţa privată în planul dreptului.

Biografia spune multe despre el. Iar Brandeis a spus despre America, patria care l-a adoptat, pe el şi pe neamul lui, că: "We can have democracy in this country, or we can have great wealth concentrated in the hands of a few, but we can't have both."

Faceți cunoștință cu un concept nou: "Precariatul"

Ca să nu intrăm, din prima, în definiții științifice: cei ce alcătuiesc Precariatul pot fi văzuți deja pe străzi. De regulă, cerșind.

Asta e definiția pe scurt. Aici, câteva explicații mai detaliate.

Iar în această postare de excepție, Noam Chomsky introduce și termenul opus, clasa antagonică, "Plutonomia", preluând o zicere lansată de Citigroup încă din 2005: “The World is dividing into two blocs - the Plutonomy and the rest.”

De arătat, în acțiune, arată cam așa (cu împrumut de la http://hologramablanco.blogspot.ro/2011/05/indignados-por-el-capitalismo-en.html):



marți, 5 iunie 2012

Din nou, Brent Scowcroft...

...dar într-un clip mai lung, în care apare și James Baker III, omul de lângă Reagan și Bush-tatăl, dintr-o perioadă în care relația Americii cu lumea încă nu intrase în faza patologică din prezent.

Urmează o oră de istorie recentă, o lecție despre cum ar trebui consiliat omul din Biroul Oval, atunci când ia decizii cu efecte istorice...

Pe la minutul 59:50, Scowcroft rostește rar și răspicat: "Change will be coming to a lot of countries. Including perhaps the United States..."


Interviurile lui Brent Scowcroft

Am mai scris despre el, dar merită repetat. Brent Scowcroft, generalul de aviație înzestrat cu o fracție semnificativă din talentul lui Henry Kissinger, era consilierul pentru securitate națională al lui Bush-tatăl, când, în decembrie 1989, începea nebunia în România. Acum e un des întrebat expert despre ceea ce se întâmplă și s-ar putea petrece în lume.

Două interviuri diametral opuse ale lui Brent Scowcroft: unul amuzant, cu Ali G., altul poate prea serios, luat de Fareed Zakaria, despre Siria.


duminică, 3 iunie 2012

"Dreapta" de secol 19, la concurență cu "Ștefan Gheorghiu"

Pe la finele anilor '70, în România, începuseră să circule publicații ideologice fabricate de salariații Academiei "Ștefan Gheorghiu", în care, într-o manieră acceptabil de subtilă și de bine șlefuită conceptual și argumentativ, era criticat "Statul bunăstării generale", adică brand-ul capitalist occidental al acelei perioade (neapărat cu ghilimele, cu scopul de a se sublinia că e un mit, o ficțiune propagandistică a Vestului). În schimb, pe la televizor și prin gurile propangandiștilor din liceele și fabricile românești, critica acelui sistem suna disperat, găunos, ipocrit și murdar.

Cu timpul (eram prin clasele 10-11) m-am prins că obiectul criticii - Welfare State-ul din Vest - îmi era foarte familiar, fiindcă avusesem șansa și privilegiul de a trăi în chiar mijlocul lui, între 1968-1973, mai exact, în RFG-ul opus, pe atunci, RDG-ului. Și am înțeles că, în vreme ce de sistemul de sănătate, de educație, economic și de muncă, patronat de Ceaușescu și de colegii lui din țările "socialismului real" (tot cu ghilimele, fiindcă nu era altceva decât un capitalism de stat prost administrat), se alegea treptat praful, propaganda estică nu putea accepta atracția generată de acele țări care, fără niciun fel de contribuții leniniste și post-leniniste, se apropiaseră în cel mai mare grad de socialismul fără ghilimele. Brusc, numărul serialelor și filmelor artistice importate din Occident, începând cu cele în care juca Spencer Tracy (superbii - din anumite puncte de vedere - ani '50-'60 din America) și până la "Dallas", se redusese dramatic, nemaivorbind de muzica pop, rock sau punk, ori de alte elemente ale "societății de consum", eliminate treptat din jurul celor etichetați prin bancuri drept "uteciștii de azi, refegiștii de mâine."

Față de realitățile Vestului din acei ani, în care statul și sfera privată interacționau cu succes, asigurând beneficii pentru o tot mai largă clasă de mijloc, cruciada ideologică a celor de la "Ștefan Gheorghiu" era de înțeles. Cu o precizare: dacă, în 1980, capitalismul ar fi trecut prin ceea ce, actualmente, experimentăm, la nivel global, de cel puțin patru ani încoace, n-ar fi fost nevoie de nicio propagandă la adresa ălora. Cine naiba ar fi vrut să emigreze într-un sistem care caută cu disperare să externalizeze locuri de muncă în Sri Lanka, Filipine și Costa Rica, și, totodată, taie tot mai multe din facilitățile Welfare Stat-ului, la el acasă?

Astăzi, în epoca iPod-ului, a lui Lamborghini Gallardo și a Viagrei, Dreapta agățată cu creierul de perioada primei revoluții industriale, ar putea prelua ștafeta de la "Ștefan Gheorghiu". Gata! Fără pensii, fără asigurări de stat - sociale și de sănătate -, fără utilități publice neprivatizate, fără învățământ asigurat de stat, fiecare pentru el, cel mai puternic supraviețuiește, să moară mă-ta, să muriți toți amărâții! Nu mai împărțim cu voi cu nimic!

Spre deosebire de ideologii lui Ceaușescu, ultra-conservatorii occidentali ai prezentului sunt sinceri. Nici nu mai au încotro, în condițiile în care, azi, disconfortul global creat, cu bună știință, de ei înșiși produce, foarte la vedere și în pofida oricăror poezioare de propagandă, doar pentru minoritatea lor, pe costurile suportate exclusiv de o majoritate alcătuită, atenție!, nu din lumpenii sec.19, ci din cea mai educată falangă de vânzători ai propriei forțe de muncă (până mai ieri, pe bani foarte frumoși), din istorie. Ca orice minoritate, rămasă dramatic în urma vitezei progresului de gândire, clasă capitalului troglodit a dobândit sentimentul de cetate asediată. Oamenii ăștia nu mai au timp de texte, ideologii și dezbateri, deși unii mai practică așa ceva, probabil pentru a se convinge doar pe sine că nu ei reprezintă Răul. Având în față o masă de oameni fundamental diferiți de luddiții sec.19, ei au de ales între a supraviețui, cu realmente orice preț, de unii singuri (fiindcă restul lumii nu prea mai contează în ochii și mintea lor) sau a-și accepta extincția socială. Fiindcă, așa-i în tenis și în istorie...

Rețeta de succes a capitalului anilor '50-'80 a lăsat o clientelă mult prea redusă la îndemâna Stângii radicale. După 1990, destui stângiști de baricade și vitrine sparte au ajuns agenți grei de bursă sau au fost numiți prin guverne centriste, acceptând sistemul așa cum era. Cine să se revolte, în condițiile în care peste 3/4 din populație o ducea de la "OK", până la iahturi și vile?

Cea mai neinspirată idee a momentului - aceea de a distruge clasa de mijloc - ar fi, totodată, cel mai frumos cadou pentru un Lenin de secol 21, care așteaptă, perfid, după colț, nemaiavând nevoie de niciun Manifest sau Capital justificator...

Imaginile vin de la http://www.kurzweilai.net/tectonic-shifts-in-employment și http://www.flickriver.com/photos/froderberg/3508499146/http://www.flickriver.com/photos/froderberg/3508499146/

vineri, 1 iunie 2012

Timp pentru Hardt și Negri

Michael Hardt și Antonio Negri scriu, astăzi, despre dezlănțuirile globalizării, din perspectiva unei Stângi ce vrea să depășească "socialismul" și alte "isme" desuete, ratate și de nerepetat.

Scrierile lor nu sunt lejere. Au preluat, speculat și extins un concept mai vechi - multitudinea - dar pe care nu îndrăznesc să-l definească tranșant. "Multitude is first of all a class concept, then also a political concept. In so far as it is a class concept, multitude puts an end to the concept of working class as a simplistic concept, as a mass concept. From the point of view of politics the concept of multitude puts an end to the concept of people, of nation and of all that build by the state, providing it with a fundament of representation", zice Negri într-o vagă tentativă de explicare a termenului. Sună mai degrabă ca începutul poveștii fără final previzibil.

Și, totuși, trilogia lor - Empire, Multitude: War and Democracy in the Age of Empire și Commonwealth - atrage, forțându-te să mai deschizi ochii, să te îndoiești de ceea ce auzi, vezi și citești prin alte părți, să-ți reglezi opțiunile și să speri - chiar și fără o garanție - în ceva mai bun. Fiindcă și tu faci parte din Multitudine...

Poza am împrumutat-o de la http://thorpo.blogspot.ro/


Faceți căutări pe acest blog

Postări populare