miercuri, 19 septembrie 2012

Gânduri despre Marea Uniune Sovietică Aialaltă

Stimulaţi de câştigarea Războiului Mondial cu preţul-record a 20 de milioane de victime pe teren propriu şi de lansarea Sputnik-ului deasupra newyorkezilor, sovieticii şi-au construit o sănătoasă aroganţa imperială ce l-a făcut pe Hruşciov să-i promită lui Eisenhower că, în decurs de 10 ani, îl va lăsa ireversibil în urmă în tot ce înseamnă realizări grandioase.

Începând cu anii '50 ai secolului trecut, URSS-ul căzuse într-o pasiune patologică pentru competiţie externă şi topuri mondiale, gen: cel mai sexy oţelar din lume, cel mai cool tractorist de pe planetă, mama-eroină care a născut dodecapleţi şi mulgătoarea cu cele mai multe găleţi de lapte pe oră, de dincolo şi dincoace de Cortina de Fier. Ridicolul propagandistic sovietic, în materie de recorduri, a depăşit linia roşie atunci când ruşii au afirmat că cel mai "mare" pitic de pe Pământ e un tip din Leningrad, dar nu pentru că ar fi fost un pitic ceva mai înalt, ci, dimpotrivă, unul cu mult sub media mondială de piticanie.

Apoi, au venit stagnarea lui Brejnev, încercarea lui Andropov de a păstra prezenţa sovietică măcar într-un top 50 şi, în final, stingerea luminii de către Gorbaciov şi Elţîn. Niciodată, un imperiu (înzestrat, totuşi, cu o considerabilă fibră materială şi umană) nu s-a stins atât de repede. Miile de ogive nucleare bine însilozate n-au putut compensa prostia şi autosuficienţa liderilor sovietici, neîncrederea acestora în propriul popor şi în calităţile dinamice ale acestuia, refuzul libertăţii şi al competiţiei interne, plus aroganţa lipsită de orice substanţă. A fost un fel de negare inconştientă a propriei măreţii...

Dar această postare n-are cum să fie despre URSS. E despre altcineva..



Imaginea a fost împrumutată de la http://www.mediafreedominternational.org/2011/03/06/the-american-empire%E2%80%99s-quick-collapse/

joi, 13 septembrie 2012

Departamentul de Stat ca proasta-n târg

În România e simplu: dacă apare un derapaj între rivali tutelaţi de aceeaşi unică superputere, îl expediezi la Bucureşti pe directorul general regional în funcţie (în prezent, Philip Gordon), ca să pună lucrurile la locul lor. Nivelul de competenţa al omului de la Departamentul de Stat nici nu trebuie să fie formidabil, fiindcă s-a observat, din 1989 încoace, că România poate fi pacificată uşor. Nici măcar 10 protestatari scoşi cu forţa la mitinguri n-ar îndrăzni să se apropie de compound-ul Ambasadei SUA de la Băneasa.

În lumea arabă, totul e mult mai complicat. După ce au incendiat un teritoriu cuprins între Tunisia şi Bahrain, facilitând extremei islamiste accesul la putere (?!), dispecerii puterii unipolare de la Departamentul de Stat îşi probează, cu riscuri globale incalculabile, incompetenţa ţinerii sub control a Orientului Apropiat şi Mijlociu.

Ieri, 4 diplomaţi şi puşcaşi marini americani (printre ei, ambasadorul de la Tripoli), au fost ucişi în urma atacurilor lansate de proaspeţii connaisseur-i ai democraţiei jeffersoniene din Libia. Nu evoc şi nu discut aici motivaţia atacului. Subiectul conţine, oricum, multă, prea multă mizerie. Vreau să vorbesc despre incompetenţa crasă a Departamentului de Stat şi a femeii care pretinde că îl conduce (de ce au ajuns oare atât de multe ratate să facă azi politică globală, de la Washington, la Berlin, trecând prin Bruxelles?).

1. Atât la Cairo, cât şi la Benghazi, ambasada, respectiv consulatul american au stat sub asediu ore în şir: "Four U.S. State Department officials, including Ambassador to Libya Christopher Stevens, were killed in an hourslong assault". În ambele ţări, aflate sub controlul total al Statelor Unite, dar şi în proximitatea lor, se găsesc unităţi de elită ale armatei americane, care ar fi putut interveni rapid şi fără dificultate, evitând vărsarea de sânge a concetăţenilor lor. Unde vă sunt dronele???

2. În disperare de cauză, în timpul asediului, diplomaţii americani de la Cairo au tras un mesaj de scuze pe Twitter (?!?!?!), cu scopul de a calma atmosfera: "The Embassy of the United States in Cairo condemns the continuing efforts by misguided individuals to hurt the religious feelings of Muslims -- as we condemn efforts to offend believers of all religions. Today, the 11th anniversary of the September 11, 2001 terrorist attacks on the United States, Americans are honoring our patriots and those who serve our nation as the fitting response to the enemies of democracy. Respect for religious beliefs is a cornerstone of American democracy. We firmly reject the actions by those who abuse the universal right of free speech to hurt the religious beliefs of others." 

3. Aceeaşi ambasadă SUA de la Cairo, dându-şi seama că a întins coarda cu scuzele, o dă puţin la întors, adăugând: "Of course we condemn breaches of our compound, we’re the ones actually living through this. Sorry, but neither breaches of our compound or angry messages will dissuade us from defending freedom of speech AND criticizing bigotry."

4. Este evident că ambele mesaje s-au dat de capul ambasadorului de la Cairo, complet debusolat şi total depăşit de evenimente, în vreme ce secretarul de stat dormea pe ea sau nu reacţiona cu instrucţiuni clare din cine ştie ce motiv, altul decât competenţa în conducerea diplomaţiei americane.

5. Fiindcă, ceva mai târziu, când femeia a venit la birou, "the White House disavowed the embassy's prior statement and later released one of its own, when Secretary of State Hillary Clinton condemned the assault "in the strongest" terms."

6. Culmea e că ambasadorul american care a decedat ieri era, efectiv, o culme a competenţei politice în sfera lumii arabe.

Treziţi-vă! Lumea (cu totul alta decât România) nu se conduce prin mesaje date pe Twitter şi Facebook...

Imaginea a fost preluată de la http://www.cbsnews.com/video/watch/?id=7421376n

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare