luni, 12 noiembrie 2012

Generali şi papagali

"Gods and Generals" era un film despre comandanţii militari ai Nordului şi Sudului, în războiul american de secesiune. Cele două secole şi aproape 1/2 de istorie a Statelor Unite respiră şi prin memoria unor generali aproape zeificaţi, de la George Washington, Ulysses S. Grant şi Robert Lee, ajungând la Eisenhower, Patton şi MacArthur. Şi cam punct.

În mod paradoxal, scara valorică a marilor comandanţi americani coboară abrupt în era Imperiului de după 1945. Ei nu mai sunt zei, iar atunci când nu întorc ambii obraji unor vietnamezi, somalezi, irakieni sau afgani, se remarcă prin gafe, ezitări, gesturi hollywood-iene şi grotesc inspirate ambiţii politice.

E bizar cum raportul dintre cea mai mare forţă militară din istorie şi rating-ul generalilor ei ajunge să fie de proporţie inversă, iar, cu toate acestea, unii dintre rataţii multi-stelari să savureze, în continuare, beneficiile unui cult schizoid al personalităţii.

Cele mai recente exemple de ratare profesională şi umană, de la vârful armatei S.U.A., au pus în evidenţă doi generali cu 4 stele, posesori ai unor CV-uri impecabile, din perspectiva pregătirii, decoraţiilor şi a funcţiilor de comandă deţinute succesiv, şi înzestraţi cu tot arsenalul de training, autodisciplină, inteligenţă şi anduranţă, în absenţa căruia te paşte o viaţă ordinară în civilie. Şi, totuşi, amândoi, ni se dezvăluie, în cele din urmă, ca nişte papagali.

Stanley McChrystal, general şi vice-rege american în Afganistan, a făcut pe deşteptu', în prezenţa unui reporter, zicând: "Are you asking about Vice President Biden?" McChrystal says with a laugh. "Who's that?""Biden?" suggests a top adviser. "Did you say: Bite Me?" După 24 de ore, civilul şi comandantul suprem Obama l-a trecut în retragere.

David Petraeus, general şi fost vice-rege în Irak şi Afganistan, până sămbăta trecută director C.I.A., şi-a lăsat amanta periculos de aproape de blackberry-ul cu informaţii înalt clasificate. Când n-a mai avut încotro, Petraeus şi-a băgat demisia.

Două exemple de oameni super-disciplinaţi şi motivaţi profesionali, care clachează ca nişte civili. Ambele conduite, exprimând o frivolitate aflată la ani-lumină distanţă de vedetismul de un cu totul alt tip al lui Patton şi MacArthur, sunt mai degrabă specifice politicienilor de duzină de la Washington - lipsiţi de autocontrol, neinteligenţi, iresponsabili.

Cele două ratări n-au alterat însă cu nimic teologia militară cultivată de media de vârf americană. De pildă, ştirea despre demisia lui Petraeus e dominată de texte gen "Petraeus's downfall is a huge loss for the United States,"..."not only was he one of the country's top strategic thinkers, he was also one of the few public figures revered by all sides of the political spectrum for his dedication and good judgment."..."He salvaged two disastrous wars, for two very different presidents."

Glenn Greenwald, un iconoclast incorigibil, observă corect că "...military worship is the central religion of America's political and media culture. The military is by far the most respected and beloved institution among the US population - a dangerous fact in any democracy - and, even assuming they wanted to (which they don't), our brave denizens of establishment journalism are petrified of running afoul of that kind of popular sentiment."

Şi când te gândeşti că, pe teren, adversarii lui McChrystal şi Petraeus n-au fost militari ruşi sau chinezi, care să justifice elogiile deplasate, ci doar nişte insurgenţi irakieni şi talibani afgani (apropo, pe care, oficial, nu i-au înfrânt), a căror singură conexiune cu civilizaţia europeană modernă stă în dinamita lui Nobel... 

Realitatea e şi mai tristă, dacă admitem că, în definitiv, ambii generali au fost învinşi - nu pe vreun câmp de luptă, ci în intimitate - de un reporter şi de o amantă. Ca doi papagali. Se alege treptat prafu' de stelele albe şi de dungile roşii, şi de memoria lui Eisenhower şi Grant. Şi e păcat, fiindcă nu mă pot gândi deloc cu plăcere, în viitor, la generalii chinezi, confucianişti sau nu...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare