vineri, 9 noiembrie 2012

Următoarea Americă

Într-un moment în care America dă tonul neoliberalismului toxic pe toată planeta, străduindu-se, cu mult succes, să ne re-apropie de capitalismul de secol 18, mai puţin favorizaţii de peste Atlantic s-au dus la vot, au jucat cu Negrul şi au căştigat. Si nu e deloc o metaforă deplasată. Cei 60,840,934 de americani care au votat cu Barack Obama au plecat spre urne cu handicapul ataşamentului faţă de un lider slab, indecis şi detaşat de interesele prea multora dintre ei, aşa cum Preşedintele a demonstrat-o frecvent în primul său mandat.

Cu Albul a jucat un adversar de un conservatorism nesimţit, care, în plină campanie electorală, a afirmat deschis, onest şi fără menajamente ce crede despre femeile însărcinate ca urmare a unui viol, despre cele 47% dintre americanii neincluşi în lista miliardarilor lui Forbes, ca şi în legătură cu mutaţiile climaterice globale (Romney declarând, de-a dreptul inept, cu doar o lună înainte de Sandy, că "I'm not in this race to slow the rise of the oceans or to heal the planet.").

Să nu exise iluzii: Obama a fost răul mai mic, şi nimic mai mult de atât.

Ca de fiecare dată, după nişte alegeri prezidenţiale, Statele Unite au prilejul să se reinventeze. Structural, ca ambiţii şi ca imagine globală. Mai cu seamă, după un mandat în majoritate ratat în raport cu promisiunile din 2008. Există o şansă (nu mare, sunt convins) ca Obama şi nucleele de putere (formale şi informale) ce gravitează în jurul Casei Albe să-şi îndrepte propria ţară şi, prin ricoşeu, cel puţin o parte a Restului Lumii către un echilibru politic şi economic dezirabil, ca alternativă la o catastrofă socială şi de mediu istorică. Chiar dacă surclasată brutal de China în materie de dinamică a dezvoltării, America nu are cum să nu rămână cea mai influentă ţară de pe glob - cu umbrele unei decăderi aproape resemnate, dar şi cu luminile unui spirit făcut să supravieţuiască oricărei competiţii.

Alternativa la un asemenea echilibru o reprezintă - pe termen mediu, fiindcă viteza distructivă devine tot mai mare - privatizarea a ceea ce a mai rămas din bunurile comune (de ce nu?, poate până şi apa potabilă şi aerul), o preluare explicită a puterii politice de către mediul bancar alimentat cu steroizi, o suprafaţă terestră similară cu cea pe care am văzut-o în Matrix şi, în final, o aruncare la coşul de gunoi al Istoriei, nu a capitalismului, ci a tot ceea ce am învăţat despre constituţii, drepturi, libertăţi şi democraţie.  

Următoarea Americă, din mandatul secund al Erei Obama, ne va spune, cred eu, încotro ne vom îndrepta.

Fotografia a fost preluată de la http://www.treehugger.com/corporate-responsibility/buildings-owned-by-union-collapse-while-liuna-president-calls-for-rebuilding-infrastructure.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare