duminică, 23 decembrie 2012

De Crăciun: despre civilizaţii, Islam şi emoţii


Poate că nu civilizaţiile sunt cele care se ciocnesc şi nasc violenţă. 

De ce s-ar lovi şi s-ar distruge reciproc comori ereditare de valori, înţelepciune, ştiinţă, etică şi estetică? De ce ar rezulta ură între criptografie, tipar, busolă, pictură şi tehnologie, între emoţii şi credinţe animate de Cărţi Sfinte diferite, între istoria mea şi istoria lor?

Dacă, printr-un miracol, Da Vinci, Baruch Spinoza, Confucius şi Abu Ali al-Hussain Ibn Abdallah Ibn Sina (cunoscut, pe la noi, sub forma latinizată Avicenna), s-ar întâlni, în 2012, de Crăciun, la New York, s-ar lua oare la bătaie, fiindcă provin din civilizaţii diferite, cu un trecut comun marcat de distrugeri fără sfârşit? Foarte probabil că nu. În schimb, cred s-ar bucura de luminile din Times Square şi de posibilitatea oferită de internet, tablete, iPod-uri şi smartphone-uri de a crea conexiuni între culturi şi civilizaţii diverse, dar deloc opuse, şi de a destructura neînţelegeri, susceptibilităţi, decepţii.

Cred că doar subprodusele - umane, materiale şi ideatice - ale fiecărei civilizaţii ajung - pentru un timp şi nu cu titlu definitiv - din cauze economice, dar şi emoţionale, să se irite reciproc, refuzând recunoaşterea celuilalt şi pretinzând propria supremaţie, sub sancţiunea vărsării de sânge.

În The Politics Of Rage: Why Do They Hate Us, unul dintre cele mai bune eseuri pe care le-am citit vreodată, publicat imediat după 11 septembrie 2001, Fareed Zakaria nota despre lumea arabă: "The disproportionate feelings of grievance directed at America have to be placed in the overall context of the sense of humiliation, decline and despair that sweeps the Arab world. After all, the Chinese vigorously disagree with most of America's foreign policy and have fought wars with U.S. proxies. African states feel the same sense of disappointment and unfairness. But they do not work it into a rage against America. Arabs, however, feel that they are under siege from the modern world and that the United States symbolizes this world. Thus every action America takes gets magnified a thousandfold. And even when we do not act, the rumors of our gigantic powers and nefarious deeds still spread. Most Americans would not believe how common the rumor is throughout the Arab world that either the CIA or Israel's Mossad blew up the World Trade Center to justify attacks on Arabs and Muslims. This is the culture from which the suicide bombers have come."

Probabil că Dominique Moisi reuşeşte să fie şi mai convingător, punând accentul pe subiectivitate şi pe emoţiile ce îi sunt asociate. În The Geopolitics of Emotion: How Cultures of Fear, Humiliation, and Hope Are Reshaping the World, Moisi se explică: "The reason I have chosen these three emotions is that they are closely linked with the notion of confidence, which is the defining factor in how nations and people address the challenges they face as well as how they relate to one another. Fear is the absence of confidence. If your life is dominated by fear, you are apprehensive about the present and expect the future to become ever more dangerous. Hope, by contrast, is an expression of confidence; it is based on the conviction that today is better than yesterday and that tomorrow will be better than today. And humiliation is the injured confidence of those who have lost hope in the future; your lack of hope is the fault of others, who have treated you badly in the past. When the contrast between your idealized and glorious past and your frustrating present is too great, humiliation prevails."

Astăzi, afirmă Moisi, Asia reprezintă uriaşa oază a speranţei, Occidentul, zona ce asimilează frica, iar Orientul Mijlocul, spaţiul captiv al umilinţei.

În alţi termeni, pentru început, nu-i umiliţi şi nu-i înfricoşaţi pe cei deja frustraţi şi ajunşi la disperare. Dăruiţi-le speranţă şi încredere, iar civilizaţiile vor avea poate şansa să coexiste şi să graviteze armonios şi fără coliziuni în jurul nostru...

Nu e nimic naiv în toate acestea.

Pentru toţi, cele mai frumoase Sărbători de final de an, oricum s-ar numi ele!

Imaginea e preluată de la http://marktozer.blogspot.ro/2011/01/art-of-followership.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare