sâmbătă, 30 martie 2013

După zece ani: "Don't Attack Saddam"

În urmă cu 10 ani şi jumătate, cu puţine luni înainte de atacul împotriva Irakului, când neoconservatorii de la Washington păreau dispuşi să ia la palme, bombe şi invazii mai toată planeta, şi când orice apel la prudenţă şi moderaţie era taxat ca defetism, dacă nu chiar simpatie pentru Al-Qaeda, Wall Street Journal (un outlet media, totuşi, preferat de neoconi) a găzduit articolul cu valoare de avertisment şi, totodată profeţie, al lui Brent Scowcroft, prietenul şi fostul consilier pentru securitate naţională al lui Bush-tatăl.

Concentrat în puţin peste 1000 de cuvinte, în stilul analizelor şi recomandărilor destinate Preşedintelui din partea consilierilor de la Casa Albă, apelul lui Scowcroft anticipa urmările pe care le ştim astăzi: "The United States could certainly defeat the Iraqi military and destroy Saddam's regime. But it would not be a cakewalk. On the contrary, it undoubtedly would be very expensive -- with serious consequences for the U.S. and global economy -- and could as well be bloody."

Şi Scowcroft continua: "Possibly the most dire consequences would be the effect in the region. The shared view in the region is that Iraq is principally an obsession of the U.S. The obsession of the region, however, is the Israeli-Palestinian conflict. If we were seen to be turning our backs on that bitter conflict -- which the region, rightly or wrongly, perceives to be clearly within our power to resolve -- in order to go after Iraq, there would be an explosion of outrage against us. We would be seen as ignoring a key interest of the Muslim world in order to satisfy what is seen to be a narrow American interest."

După 10 ani, cioburile geopolitice ale invaziei Irakului zac încă pe tomografia unei patologii incurabile a intervenţionsimului american în lume...

Poza a fost preluată de la http://blogs.cfr.org/lindsay/2011/03/24/twe-on-camera-scowcroft-on-middle-east-turmoil/scowcroft/

sâmbătă, 16 martie 2013

Statul de drept american şi drumul său spre Distopie

Problema e desigur mai complexă şi s-a născut, în principal, din devierea tot mai pronunţată a statului american de la principiile propriei constituţii, imediat după 11 septembrie 2001. Mai nou, se discută despre autoritatea lui Obama de a trimite drone CIA cu rachete Hellfire prin zonele periculoase ale lumii, pentru a oblitera indivizi suspectaţi de terorism, unii dintre ei având însă paşaport american.

Există un principiu consacrat de Constituţia S.U.A., denumit Due Process, potrivit căruia, în esenţă, statul nu poate lua vreo măsură împotriva vieţii, libertăţii şi proprietăţii unui cetăţean american, decât în baza unei proceduri legale şi sub un control judiciar strict. Mai tot ce vedem în filmele americane, implicând poliţie, justiţie şi coerciţie ţinută în frâu, reprezintă o reflectare a lui Due Process.

Partizanii americani - mai mult sau mai puţin subtili - ai restrângerii drepturilor şi libertăţilor constituţionale în favoarea autorităţii statului afirmă că "Outside American soil, the Constitution does not rule." Teza e, principial, corectă, neputându-se admite aplicarea extrateritorială a unei constituţii. Contextul discuţiei era însă acela al posibilităţii ca statul american să ucidă un cetăţean american, aflat în altă ţară, fără să mai facă ocolul impus de lege şi de procedurile judiciare consacrate în SUA. Cu alte cuvinte, "cât timp eşti la mine în ţară, te bucuri de protecţia legii fundamentale, iar eu sunt obligat să te capturez, să te aduc în faţa unei instanţe şi să te condamn; dar dacă te prind prin Yemen, te ucid fără nicio birocraţie!" O teză ce, astfel, justifică, normalizează şi chiar îşi imaginează că poate legaliza lansarea dronelor împotriva inamicilor presupuşi sau reali ai Americii (cu cetaţenie americană), dincolo de frontierele acesteia.

Dar dincolo de sofismele propagandei, e interesant ce afirmă statul de drept american într-o decizie cu valoare de precedent constituţional, pronunţată de Curtea Supremă a Statelor Unite în 1957:
"At the beginning, we reject the idea that, when the United States acts against citizens abroad, it can do so free of the Bill of Rights. The United States is entirely a creature of the Constitution. Its power and authority have no other source. It can only act in accordance with all the limitations imposed by the Constitution. When the Government reaches out to punish a citizen who is abroad, the shield which the Bill of Rights and other parts of the Constitution provide to protect his life and liberty should not be stripped away just because he happens to be in another land."

Vă imaginaţi ce-ar însemna să existe un CSM în Statele Unite?

Există, în schimb, o tendinţă manifestă, propagată teoretic şi concretizată practic, de a converti statul de drept american într-o anti-utopie, în negarea a ceea ce ne-am obişnuit să vedem de 30-40 de ani în filmele lor: recursul la lege, judecători, avocaţi şi juraţi, şi în afirmarea unui stat al securităţii naţionale, cu motivaţii incerte politic, proiecţii orwelliene şi argumente fals juridice.

Fiindcă ideea ca statul de care aparţii, ţinut de constrângeri constituţionale pe teritoriul naţional, să se poată dezlănţui împotriva ta, atunci când eşti plecat în vacanţă, reprezintă exact drumul - poate ireversibil - către o Distopie, un Matrix juridic, un coşmar pe care nu vrei să-l vezi decât în filme.

Imaginea este împrumutată de la http://islandbreath.blogspot.ro/2010_11_28_archive.html

sâmbătă, 2 martie 2013

Contrainsurgenţa romană în Dacia

Cu aproape 2000 de ani înainte ca americanii să-şi fi ridicat problema în Irak şi Afganistan, romanii practicau ceea ce se cheamă astăzi "contrainsurgenţă", fără ca, probabil, s-o ştie...

După cucerirea Daciei şi eliminarea lui Decebal, armata romană avea de administrat noua provincie a Imperiului, în mijlocul unor localnici daţi dracului şi deloc împăcaţi cu ideea cuceririi lor de către legiunile lui Traian. Astfel, pentru a contracara ceea ce am numi, în prezent, "guerilla" dacilor, ocupanţii au încercat cu succes, în paralel cu acţiuni militare, să capteze bună-voinţa locuitorilor Daciei, demers ce, în mod fericit, a condus, treptat, la formarea a ceea ce suntem astăzi: urmaşii lui Decebal şi Traian, controlaţi, fără niciun efort contrainsurgent, de către americani.

După dicţionarele contemporane, counterinsurgency (COIN) este replica la faptul că "the insurgents seek to destroy or erase the political authority of the defending authorities in a population they seek to control, and the counter-insurgent forces seek to protect that authority and reduce or eliminate the supplanting authority of the insurgents."

O metodă eficientă a contrainsurgenţei este să "show the host nation’s population that they can be trusted and that they are concerned about the well being of the population in order to be successful in warfare. Political, social, and economic programs are usually more valuable than conventional military operations in address the root causes of the conflict and undermining the insurgency." These programs are essential in order to gain the support of the population. These programs are designed to make the local population feel secure, safe, and more aligned with the counterinsurgency efforts; this enables the citizens of the host nation to trust the goals and purposes of the counterinsurgency efforts, as opposed to the insurgents’."

Ceea ce se poate vedea în clipul de mai jos sau, şi mai simbolic, în fotografia de mai sus, preluată de la http://globalcounterterror.com/11/:


Faceți căutări pe acest blog

Postări populare