luni, 17 iunie 2013

Normalizarea spionării electronice

Dat în gât de un insider, Edward Snowden, care ştia totul despre colectarea globală de date electronice, de către National Security Agency, Barack Obama, in buna tradiţie a administraţiilor americane prinse în ofsaid, putea să zică, în prima ieşire publică de după turnătorie:
a) "Nu e nimic adevărat. Agenţiile americane din domeniul securităţii naţionale respectă legea şi intimitatea utilizatorilor de servicii electronice."
b) "Vom investiga, iar dacă vom descoperi încălcări ale legii, îi vom pedepsi pe vinovaţi."

Ori de câte ori, în trecut, Casa Albă săvârşea ceva urât, Preşedintele sau purtătorul de cuvânt era cuprins de pudoare, căutând diverse eschive prin formulări mai mult sau mai puţin inspirate. Aproape niciodată şi, mai cu seamă, în împrejurări de gravitate extremă, administraţia nu obişinuia să admită gafa sau ilegalitatea de care era acuzată.

Nu şi acum. Trecând peste unele nuanţe (cum ar fi deloc liniştitoarea afirmaţie pentru tot restul Lumii: "With respect to the Internet and emails, this does not apply to US citizens and it does not apply to people living in the United States"), Obama a spus răspicat: "I think it’s important to recognize that you can’t have 100 per cent security and also then have 100 per cent privacy and zero inconvenience".

Am senzaţia (deşi, aş vrea să greşesc) că asistăm la un moment similar ca forţă şi impact cu 11 septembrie 2001. Preşedintele SUA nu doar că a recunoscut şi justificat lezarea deliberată a sferei intime în comunicaţiile electronice, dar, prin declaraţia de mai sus, a lansat, de la altitudinea poziţiei de lider al lumii libere, efortul de normalizare a supravegherii electronice a oricărei persoane de pe glob.

Mulţi i-au înţeles şi preluat imediat mesajul. În mod surprinzător, este vorba despre figuri din media americană liberală (nu conservatoare) care l-au făcut pe Snowden în toate felurile, de la "narcisist",
şi "anti-erou", la "de ce s-a refugiat în China ca un laş, şi nu, ca un pinguin, în Antarctica?" Ca şi când caracterul sau devierile psihice ale turnătorului erau problema, iar nu sechestrarea - legal discutabila şi oportun condamnabilă - a datelor personale din mediul electronic global.

Alţii, mai primitivi, inclusiv stângişti de prin România, au continuat cu texte de patologie juridică şi politică gen "oricum se ştia că ăia ascultă" sau "comunicăm prin internet; e o comunicare publică."(?!?!?!?!?) Sau o altă zicere care-mi place: "de ce temi de urmărirea telefonului şi a internetului, dacă n-ai făcut nimic rău?", la care am mereu reflexul să răspund: "atunci să-şi dezvăluie şi statele secretele, dacă n-au comis rele!"

De la data de 7 iunie 2013 (să o reţineţi!), când Obama a decretat, în faţa unei planete ocupate cu multe alte treburi, că securitatea nu poate fi compatibilă cu intimitatea, Nixon, New York Times vs. United States şi Watergate au rămas definitiv în epoca de piatră a uitatului prin gaura cheii.

Tupeul din Biroul Oval se justifică prin existenţa simultană a problemelor cu mult mai grave pentru unii ce frecventează internetul (foamete, locuri de muncă puţine, sărăcie, boli, catastrofe naturale), precum şi prin incapacitatea lor (inclusiv absenţa unor mijloace comparabile cu cele ale rebelilor din Star Wars) de a riposta, unitar, la scară mondială. 

Obama ne-a dat la toţi de înţeles că online privacy-ul nu contează, nu e important şi nu trebuie să ne preocupe. Are dreptate. Nu conştientizăm intrarea treptată într-o cruntă distopie (folosesc termenul tot mai des). Oare câţi din lume au renunţat la conturile lor de Twitter şi Facebook în ultima săptămână?

Imaginea este preluată de pe http://au.news.yahoo.com/thewest/a/-/news/17629435/german-spy-service-plans-more-online-surveillance/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare