duminică, 21 iulie 2013

De ce sunt importante metadatele?

Eforturile de normalizare (sau, cel puțin, de amortizare), de către "băieții răi", în conștiința publică, a utilizarii, la scară globală, a sistemului PRISM, s-au bazat și pe argumentul că ceea ce face obiectul colectării nu este imensitatea de conținuturi de comunicații electronice dintre locuitorii globului, ci metadatele, adică date despre alte date.

În mentalul generalului Keith Alexander, directorul lui National Security Agency, pofta pentru colectarea de metadate se exprimă prin ideea potrivit căreia, decât să cauți acul în carul cu fân, mai bine iei carul cu tine acasă, ca să cauți în liniște. Această filosofie de informații nu are însă darul de a fi mai puțin lezionară pentru viața privată a fiecăreia dintre miliardele de ținte ale NSA.

De ce este periculoasă chiar și colectarea de metadate?

Scriitoarea Rebecca Solnit afirmă, într-o scrisoare către Edward Snowden, că "This metadata -- the patterns and connections of communications rather than their content -- is particularly useful, as my friend Chris Carlsson pointed out, at mapping the clusters of communications behind popular movements, uprisings, political organizing: in other words, those moments when civil society rises to shape history, to make a better future in the open world of the streets and squares. The goal of gathering all this metadata,Chris speculates, "is to be able to identify where the ‘hubs’ are, who the people are who sit at key points in networks, helping pass news and messages along, but especially, who the people are who spread ideas and information from one network of people to the next, who help connect small networks into larger ones, and thus facilitate the unpredictable and rapid spread of dissent when it appears.”Metadata can map the circulatory system of civil society, toward what ends you can certainly imagine."

Rezultă că orientarea către metadate e, politic vorbind, mult mai profitabilă pentru cei ce le colectează, și, în același timp, potenţial mai inhibantă pentru comportamentul țintelor vizate, decât corespondenta electronică infra-intimă (ca să nu spun "murdară") a acestora din urmă.

În definitiv, colectarea în masă a (meta)datelor cu caracter personal depășește materia, altminteri bine delimitată, a privacy-ului online. Ceea ce fac NSA și alte organizații similare din lume nu sunt doar acte calificabile din punct de vedere tehnic-juridic. Aici ne găsim toți - colectori și donatori fără voie de informații - pe cele mai mișcătoare nisipuri politice, de unde pot porni, în condiții determinate, atât măsuri de reprimare politică globală, dar şi reacţii globale, în masă,  dintre cele mai imprevizibile. 

Imaginea a fost preluată de la http://blog.m-files.com/started-metadata-management/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare