sâmbătă, 6 iulie 2013

Pre-război

În cartea lor, Going to Tehran. Why the United States Must Come to Terms with the Islamic Republic of Iran, soţii Flynn şi Hillary Mann Leverett (ex-analişti la CIA, Departamentul de Stat şi Consiliul Securităţii Naţionale) afirmă, la pag.99, un adevăr de care ipocriţii americanizaţi din jurul nostru fug ca de dracu': "...the main division in the world is not between democracies and dictatorships but between countries whose strategic autonomy is subordinated to the United States and countries who exercise genuine independence in policymaking."

Să vedem dacă se confirmă:

1. Fuga lui Edward Snowden, realizată la lumina zilei şi escortată de mai toată media internaţională (numai de foştii lui colegi, nu), plus falangele activiste de la The Guardian şi Wikileaks, a avut, deocamdată, două escale: la Hong Kong şi Moscova. Cele două ţări implicate au fost rugate, relativ respectuos, să-l captureze şi să-l predea pe fugar. Dar, paradigma de "genuine independence in policymaking", evocată de familia Leverett, a determinat Rusia şi China să comunice la Washington că "hai, pa!" Totuşi, cu rezerve, fiindcă au interese comune cu America, iar o negociere gen "îmi dai ceva ca să nu-i dau azil, dar nici nu ţi-l predau" cu certitudine că a existat. Şi cam asta a fost, deoarece China şi Rusia nu pot fi ameninţate nici cu bombardamente, nici cu invazii (ar fi tare!), nici cu sancţiuni economice (hehehe!) şi, cu atât mai puţin sexy, cu "regime change".

În loc să-şi admită incompetenţa clinică în selecţia personalului din cadrul comunităţii de informaţii, şi, apoi, incapacitatea de a-l răpi pe turistul Snowden cu ajutorul unui comanda de tipul celui din Zero Dark 30, americanii dau cu pietre în cine ar vrea să-i acorde azil.

Mai mult, rămâne, încă din martie 2013, când planeta încă habar n-avea de Snowden, minciuna rostită răspicat (şi nesancţionată!) la ei acasă, în templul democraţiei după care suntem toţi căzuţi în gât, în Congresul în faţa căruia a vorbit până şi Emil Constantinescu: Sen. Ron Wyden (Democrat -Oregon.) asked Director of National Intelligence James Clapper a simple question: “Does the NSA collect any type of data at all on millions or hundreds of millions of Americans?” Clapper replied, “No, sir.” 

Okay. Happy 4th of July!

2. Întrucât Ecuadorul se afla pe lista cererilor de azil înaintate de Snowden, Joe Biden a avut grijă, "friendly and very cordial", ca aşa ceva să nu se întâmple. Spre deosebire de ruşi şi chinezi, ecuadorienii au, în ultimă instanţă, o "strategic autonomy subordinated to the United States." Nicio supărare. Şi noi avem la fel.

3. După ce Snowden varsă că NSA e - în spirit, pixeli şi cartele SIM - alături de zeci de milioane de ceţăţenii din ţările grele ale Uniunii Europene, plus Ambasada acesteia la Washington, liderii politici europeni dau o replică slabă de "genuine independence in policymaking."

Câteva zile mai târziu, ţările Uniunii Europene (am convingerea că şi României i s-a impus să fie pregătită) participă la una dintre cele mai spectaculoase operaţiuni speciale de după al doilea război mondial, refuzând dreptul de survol pentru avionul prezidenţial al lui Evo Morales, silindu-l la o aterizare, cu scop de perchiziţie a avionului, în Austria, fostă ţară neutră şi nealiniată. Cel căutat în cala de bagaje a aeronavei boliviene era, normal, Edward Snowden. Spionaj de calitatea amatoristică deja consacrată a CIA sau doar metodă preventivă de intimidare?

În orice caz, din acest moment (să fim extrem de bine înţeleşi!), din ceea ce se cheamă Drept Internaţional Public, n-au mai rămas nici măcar manualele. Să ne imaginăm numai că, în plin Război Rece, sovieticii ar fi constrâns avionul lui Margaret Thatcher, în zbor spre Alaska, să aterizeze la Minsk, pentru a fi convinşi că femeia nu ascunde în bagajele de mână volumele lui Adam Smith, pentru a le arunca deasupra URSS.

Iar, în concluzie, Uniunea Europeană se încadrează la "countries whose strategic autonomy is subordinated to the United States".

4. După toate astea, onestitatea lui Obama s-a îndreptat către un record mondial, atunci când a afirmat public că "All nations spy on each other". La vremea lor, Brejnev sau Andropov, care aveau un hobby identic, practicat, prin intermediul Primului Directorat Principal al KGB, în toată lumea, n-au rostit niciodată perla obamistă, atunci când agenţii lor erau deconspiraţi pe la Londra, Paris sau New York.

Singura bună şi, probabil, neintenţionată consecinţă a acestei declaraţii este că India, Rusia şi China, dar şi ipocriţii de francezi, englezi şi germani, vor face, de acum înainte, ore suplimentare în culegerea de informaţii despre SUA. Păi, n-a zis stăpânu' că e voie? Şi uite cum ajungi din nou la "countries who exercise genuine independence in policymaking."

5. Dincolo de toate acestea, în Siria, Turcia şi Egipt, pokerul politic a trecut sau urmează să treacă în faza de război civil, ceea ce e de natură să ducă la tăierea tuturor permisiilor din cadrul IDF (pe româneşte, Israeli Defense Forces).

6. Şi mai e capitalismul din care Roosevelt şi programele New Deal, New Frontier şi Great Society au fost eliminate, precum Eminescu din manualele de limbă română, pe timpul când România era ocupată de Armata Roşie. Acum trăim capitalismul sălbatic, capitalismul lui "riscăm să devenim un popor de asistaţi social" ca în anii '50-'70, ai prosperităţii maxime, în America şi RFG. Şi ar fi păcat.

Dacă mulţi n-ar fi ignoranţi cu diplomă, şi ipocriţi ataşaţi fraudulos la perfuzii din fonduri publici, ar fi aflat de prin internet"In its purest form, capitalism may be viewed as needing all citizens having access to some relatively balanced reserve of capital for that consumer market to thrive, but disaster capitalism is a corruption of the distribution of capital, thriving in fact on the threat of poverty as motivation for low-wage, mind-numbing and soul-draining work. Disaster capitalism is hurt less by some having no or little capital than by the absence of poverty, an absence that would lift the necessary threat that maintains a culture of fear and a frantic pace that distracts the 99% while the 1% play."

7. Două ultime ştiri:
           - succesorul lui Hugo Chavez, Nicolas Maduro, i-a zis lui Edward Snowden "hai încoace!" Doar că, pentru a adăuga încă o cireaşă la turismul global practicat de Snowden, "One alternative flight plan would involve an aircraft taking off from Moscow, refueling in Vladivostok, and then continuing east over the Pacific to South America." După episodul Evo Morales, mă aştept ca avioane de vânătoare F-22 Raptor să intercepteze orice aeronavă cu Snowden la bord şi să-l aducă la sol. Întreg sau în bucaţi. Iar dacă totuşi va ajunge la Caracas, pariez că vom vedea sute de mii de protestari în stradă, pe motiv că televiziunea de stat a omis să transmită în direct vreun meci de fotbal...
           - la Bucureşti, copiii sunt duşi la poliţie, în masă, cu autocarul.

Nu seamănă toate astea cu anul 1939?

Imaginea e preluată de la http://matchack.deviantart.com/art/Four-horsemen-of-the-apocalypse-272846959

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare