luni, 2 septembrie 2013

"Ce vrem să spunem? Ce urmărim?"

Cu mai puţin de 6 luni înainte de asasinatul de la Dallas, Ted Sorensen (probabil cel mai mare autor de speech-uri politice al sec.XX) a scris pentru John F. Kennedy discursul susţinut de acesta din urmă la American University.

Una din jongleriile retorice ale lui Ted Sorensen din acel discurs suna aşa: "What kind of peace do I mean and what kind of a peace do we seek?"

Şi textul continua cu furnizarea unui răspuns deloc retoric: "Not a Pax Americana enforced on the world by American weapons of war. Not the peace of the grave or the security of the slave. I am talking about genuine peace, the kind of peace that makes life on earth worth living, and the kind that enables men and nations to grow, and to hope, and build a better life for their children—not merely peace for Americans but peace for all men and women, not merely peace in our time but peace in all time."

Pentru Washington, scopul găsirii păcii, pentru a face ca viaţa să merite a fi trăită pe Pământ, nu mai e de actualitate, indiferent câţi laureaţi ai Nobel-ului pentru Pace ar avea locul de muncă în Biroul Oval. 

Deşi câştigătoare a Războiului Rece prin abandonul adversarului, America nu ştie, de peste două decenii, ce să obţină cu această victorie. În tot acest timp, niciun grup politic conducător de la Washington nu a fost capabil şi nu a manifestat curajul de a pronunţa, în public, interogaţia retorică "Ce vrem să spunem? Ce urmărim?", nicidecum să mai ofere şi un răspuns întemeiat pe logică, strategie şi putere realistă. 
 
În Siria mor oameni, şi vor mai muri, din nefericire, inclusiv în această săptămână, dar Barack Obama s-a adresat Lumii cu banalitatea recursului la manualul de Drept Constituţional, cu toate că rachetele de croazieră pot fi lansate în orice moment către anumite ţinte din Siria, iar o lege din 1973 îi conferă Preşedintelui dreptul de a conduce operaţiuni militare, fără aprobarea Congresului, timp de 90 de zile. Asta dacă tot e vorba de salvat vieţi nevinovate.  

Din retorica belicos-juridică de weekend a cuplului Obama-Kerry, am reţinut că imperativul moral al acţiunii l-ar constitui faptul că oamenii sunt ucişi cu arme chimice, un accent bizar ce pare a spune că omorârea lor, în masă, cu arcul şi săgeata n-ar trebui să determine o criză politică internaţională. Sau e vorba doar de distracţia de a-i priva pe ex-sovietici de singura lor bază militară de peste mări, pe iranieni de un aliat-pivot din zonă, iar pe chinezi de liniştea unor şedinte ale Consiliului de Securitate ONU în care să nu-şi opună veto-ul? Sau măcar de o nenorocită de Pax Americana, din aia de care se temea Kennedy? Ori, pur şi elementar, salvgardarea credibilităţii Statelor Unite în lumea globală... Bombe pentru credibilitate - o nouă categorie de Casus belli...

Nici Obama şi, bănuiesc că mai niciunul dintre cei 535 de reprezentanţi şi senatori ai Congresului S.U.A. nu vor fi capabili să răspundă la intrebarea: ce vreţi să spuneţi şi ce urmăriţi? Fiindcă a şti şi a exprima răspunsul implică determinare, viziune şi capacitatea de a lua decizii apte să înspăimânte lumea. Însă aşa ceva este improbabil. Rusia, China şi Iranul au învăţat să nu se mai sperie. Iar dacă Obama ar fi fost CEO-ul unei gigantice bănci de investiţii americane, indecizia care-l caracterizează n-ar fi fost în măsură să declanşeze nici cel puţin uvertura la criza din 2008.

Cât priveşte legalitatea acţiunii anti-siriene, din perspectiva dreptului internaţional public, soţii Leverett afirmă sec faptul că aceasta se poate susţine doar:
  • “[I]f an armed attack occurs against a” member state; regardless of who used chemical weapons in Syria, no other state was attacked or threatened with attack, so the “right of individual or collective self-defense” posited in the Charter does not apply (unless one stretches the definition of “self-defense” to mean “anything Washington does not like”).    
  • When the Security Council authorizes force “to maintain or restore international peace and security”; no such resolution is in effect for Syria, and Russia and China will prevent the Council from adopting one. 
Pentru cine crede că mai contează, discursul scris de Sorensen se încheie astfel: "For in the final analysis, our most basic common link is that we all inhabit this small planet. We all breathe the same air. We all cherish our children's futures. And we are all mortal."

Imaginea am luat-o cu împrumut de la http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/12/31/2013-previziuni-razboi-apocalipsa-economiei-americane-criza-euro-austeritate-ue-romania-grecia-rusia-china-siria-iran/ 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare