marți, 21 ianuarie 2014

Final de blog

Aceasta este ultima postare.

În urmă cu patru ani, m-am decis sa pun pe internet, la îndemâna oricărei persoane interesate, idei, reflecţii, impresii, referinţe şi imagini - toate desprinse din cărţile pe care începusem să le citesc aproape cu disperare, cu alţi patru ani înainte, într-un moment în care devenisem conştient de a) limitele şi unidimensionalitatea profesiei mele de bază, şi b) de vulgarizarea culturală şi sărăcia mentală a societăţii în care trăiesc şi astăzi. Atunci mi-am amintit că începusem să citesc istorie de la vârsta de 9 ani. Multă istorie. La îndemnul nimănui. Citisem, timp de foarte mulţi ani, ceva ce, în general, te dezvoltă, indiferent dacă ai ales să devii avocat, fizican sau zugrav.

Prin 2005, ca efect, probabil, şi al celor întâmplate pe 11 septembrie 2001, am optat masiv pentru literatura socio-politică din Vest, iar prietenii de la Prior Books m-au ajutat, în tot acest timp, să aduc de afară, peste 100 de volume, de la Lumea post-americană a lui Fareed Zakaria (pe care o ştiu deja şi copiii, sper...), până la Limitele puterii, splendida carte-manifest scrisă de fostul colonel în armata SUA, Andrew Bacevich, în memoria fiului său căzut în Irak. Am găsit în toate aceste volume realităţi şi gânduri, despre care am crezut că merită să fie redate celor de aici, din jurul meu apropiat.

Scriind pe blog, m-am convins însă că cea mai preţioasă resursă a lumii de azi o reprezintă nu gazele de şist, ci...atenţia celor care vin pe internet. Toţi cei care scriu - oricum şi despre orice - concurează pentru a atrage atenţie, trafic şi participare. Mie nu mi-a ieşit.

Apoi, "a scrie pe blog" a început să semene mult cu "a purta tricouri Adidas" sau cu "a avea numere de înmatriculare personalizate la maşină." În felul acesta, diferenţierea, profilul distinctiv şi originalitatea s-au transformat uşor în depersonalizare şi substantive comune. Şi, cum nu mi-am dorit niciodată să am B-21 HDD la maşină, prefer să renunţ la ceea ce a devenit doar o modă.

Nu îmi pare rău. Voi rămâne în mijlocul volumelor cumpărate (şi ale celor ce sunt în lista de dorinţe), fiindcă au multe, extrem de multe, să-mi spună. Le mulţumesc celor ce au trecut pe aici, măcar o singură dată. Blogul va rămâne intact, inclusiv ca o amintire. Pentru mine şi, poate, pentru alţi câţiva...

Imaginea am preluat-o de la http://tangrammedia.com/blog/this-is-goodbye-but-not-forever-2


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare